Cuvânt înainte

2015 a fost un an de redresare pentru economia zonei euro. Cu toate acestea, inflația s-a menținut pe o traiectorie descendentă. În acest context, o temă esențială pentru zona euro în anul 2015 a constituit-o consolidarea încrederii. A încrederii în rândul consumatorilor, pentru stimularea consumului. A încrederii în rândul firmelor, pentru redinamizarea ocupării forței de muncă și a investițiilor. Și a încrederii în rândul băncilor, pentru intensificarea activității de creditare. Aceste aspecte au fost fundamentale pentru stimularea redresării și sprijinirea revenirii inflației către niveluri inferioare, dar apropiate de 2%, în conformitate cu obiectivul nostru.

Pe parcursul anului, am observat, într-adevăr, că încrederea a crescut. Cererea internă a înlocuit cererea externă ca motor al creșterii economice, pe seama sporirii încrederii consumatorilor. Dinamica împrumuturilor a început să se redreseze la nivelul zonei euro în ansamblu. Gradul de ocupare a forței de muncă a continuat să se majoreze. Iar temerile legate de deflație, care au afectat zona euro la începutul anului 2015, au fost disipate în totalitate.

După cum se arată în această ediție a Raportului anual, BCE a contribuit la ameliorarea mediului economic în două moduri principale.

Primul, și cel mai important, a constat în deciziile noastre de politică monetară. Am acționat în mod decisiv pe tot parcursul anului pentru a contracara amenințările la adresa stabilității prețurilor și pentru a asigura ancorarea anticipațiilor privind inflația. Aceste măsuri au fost inițiate în luna ianuarie, odată cu decizia noastră de a extinde programul de achiziționare de active, au continuat cu diversele ajustări aduse programului în cursul anului, precum extinderea listei de emitenți ale căror titluri sunt eligibile pentru achiziționare, și s-au încheiat cu deciziile adoptate în luna decembrie de a reduce în continuare rata negativă a dobânzii la facilitatea de depozit și de a recalibra achizițiile de active.

Aceste măsuri s-au dovedit eficace. Condițiile de finanțare au cunoscut o relaxare considerabilă, ratele dobânzilor la creditele bancare diminuându-se cu aproximativ 80 de puncte de bază în zona euro începând cu jumătatea anului 2014 – o transmisie echivalentă cu o reducere conjuncturală cu 100 de puncte de bază a ratei dobânzii în condiții normale. Creșterea economică și inflația au beneficiat, de asemenea, de măsurile adoptate. Potrivit evaluărilor experților Eurosistemului, în absența programului de achiziționare de active – inclusiv a pachetului de măsuri din luna decembrie – inflația ar fi fost negativă în anul 2015 și mai scăzută cu mai mult de o jumătate de punct procentual în 2016 și cu aproximativ jumătate de punct procentual în 2017. Programul de achiziționare de active va conduce la creșterea PIB în zona euro cu circa 1,5 puncte procentuale în perioada 2015-2018.

La sfârșitul anului, am recalibrat politica noastră ca urmare a unor noi evoluții nefavorabile ale economiei mondiale, care au înclinat balanța perspectivelor inflației în sensul scăderii. Aceste influențe nefavorabile s-au intensificat la începutul anului 2016, necesitând o nouă expansiune a orientării politicii monetare. În luna martie 2016, Consiliul guvernatorilor a decis extinderea programului de achiziționare de active, atât în ceea ce privește dimensiunea, cât și structura acestuia (incluzând pentru prima dată obligațiuni corporative), reducerea în continuare a ratei dobânzii la facilitatea de depozit, introducerea unei noi serii de operațiuni țintite de refinanțare pe termen mai lung, însoțite de stimulente puternice pentru încurajarea activității de creditare a băncilor, precum și întărirea semnalelor privind orientarea viitoare a ratelor dobânzilor. Aceste decizii au reconfirmat faptul că, și atunci când se confruntă cu forțe dezinflaționiste la nivel mondial, BCE nu cedează în fața unor niveluri excesiv de scăzute ale inflației.

Cea de-a doua contribuție a BCE la ameliorarea încrederii în anul 2015 a constat în combaterea amenințărilor la adresa integrității zonei euro. Acestea s-au referit, în principal, la evenimentele petrecute în Grecia în prima jumătate a anului. Incertitudinile legate de angajamentul noului guvern față de programul de ajustare macroeconomică au condus la pierderea accesului pe piețe al băncilor și al autorităților guvernamentale, precum și la accelerarea retragerilor de fonduri de la bănci de către deponenți. Eurosistemul a oferit o soluție salvatoare sistemului bancar din Grecia prin furnizarea de asistență pentru acoperirea nevoii de lichiditate în situații de urgență (emergency liquidity assistance – ELA).

BCE a acționat în deplină independență, în conformitate cu normele sale. Aceasta a însemnat asigurarea faptului că, pe de o parte, nu am furnizat niciun fel de finanțare monetară autorităților guvernamentale din Grecia și că am acordat împrumuturi numai băncilor care erau solvabile și care dispuneau de garanții suficiente și, pe de altă parte, că au fost adoptate decizii cu implicații vaste pentru zona euro de către autoritățile politice legitime. Abordarea pe care am adoptat-o a fost în deplină concordanță cu mandatul nostru: a respectat angajamentul referitor la moneda unică prevăzut în Tratat, angajament pe care l-am implementat în limitele Statutului BCE.

Deși riscurile privind evenimente extreme au fost, în cele din urmă, evitate grație acordului încheiat între Grecia și celelalte țări din zona euro cu privire la cel de-al treilea program, acest episod a evidențiat fragilitatea zonei euro și a reconfirmat necesitatea finalizării Uniunii Monetare. În acest scop, întrucât mă număr printre așa-numiții „cei cinci președinți”, în luna iunie 2015 am contribuit la elaborarea unui raport care conține sugestii concrete de reformare în continuare a arhitecturii instituționale a zonei euro. În vederea realizării unei uniuni mai robuste – și pentru a evita impunerea unei sarcini excesive băncii centrale –, sugestiile respective trebuie transformate, în ultimă instanță, în acțiuni.

În anul 2015, BCE a consolidat, de asemenea, încrederea în propriile procese decizionale prin sporirea transparenței și o mai bună guvernanță. În luna ianuarie, am început să publicăm dările de seamă ale ședințelor de politică monetară, care au oferit publicului larg o imagine mai clară asupra deliberărilor noastre. De asemenea, am început să publicăm deciziile privind furnizarea de asistență pentru acoperirea nevoii de lichiditate în situații de urgență și sumele aferente, date privind soldurile TARGET2, precum și agendele membrilor Comitetului executiv. Într-o perioadă caracterizată de măsuri neconvenționale de politică monetară, acești pași înainte în direcția transparenței sunt esențiali pentru a asigura responsabilitatea noastră totală față de public.

Guvernanța noastră a fost, de asemenea, ameliorată printr-un proiect destinat optimizării modului de funcționare a BCE, în condițiile asumării unor noi atribuții și ale confruntării cu noi provocări. În anul 2015, am început să implementăm mai multe dintre recomandările sale, îndeosebi prin numirea pentru prima dată a unui manager principal pentru coordonarea serviciilor (Chief Services Officer) în vederea sprijinirii organizării interne a băncii.

2016 va fi un an la fel de dificil pentru BCE. Ne confruntăm cu incertitudini legate de perspectivele economiei mondiale. Ne confruntăm în continuare cu forțe dezinflaționiste. Și ne confruntăm cu întrebări despre direcția în care se îndreaptă Europa și despre reziliența acesteia la noi șocuri. În acest context, angajamentul față de respectarea mandatului nostru va continua să reprezinte o ancoră a încrederii pentru cetățenii europeni.

Frankfurt pe Main, aprilie 2016

Mario Draghi,

Președinte

Economia zonei euro, politica monetară a BCE și sectorul financiar european în anul 2015

Economia zonei euro: mediu caracterizat prin inflație scăzută și rate modeste ale dobânzii

Mediul macroeconomic internațional

Economia zonei euro a fost afectată în special de trei caracteristici cheie ale mediului internațional în 2015: intensificarea divergenței privind activitatea economică dintre economiile dezvoltate și economiile de piață emergente, evoluțiile modeste din perspectivă istorică ale schimburilor comerciale internaționale și presiunile inflaționiste reduse la nivel mondial, pe seama scăderii în continuare a prețurilor produselor energetice și a menținerii unui grad ridicat de neutilizare a capacităților de producție.

Creșterea economică globală s-a menținut modestă

Economia mondială a continuat să se redreseze treptat în 2015, deși creșterea economică globală a fost ușor mai moderată față de anul precedent. Accelerarea marginală a activității economice în economiile dezvoltate a fost complet anulată de efectul mai amplu de sens contrar generat de încetinirea economiilor emergente, gradul de eterogenitate fiind semnificativ la nivel de țări și regiuni. După recesiunile puternice înregistrate de unele economii emergente în prima jumătate a anului, creșterea PIB global s-a menținut modestă conform standardelor istorice (Graficul 1).

În țările dezvoltate, activitatea economică a rămas robustă pe tot parcursul anului, pe fondul unor condiții de finanțare în continuare acomodative, al ameliorării piețelor muncii, al prețurilor scăzute ale petrolului și al diminuării influențelor de sens contrar generate de reducerea gradului de îndatorare a sectorului privat și de consolidarea fiscală. În schimb, ritmul consemnat de creșterea economică a încetinit considerabil în economiile de piață emergente, ca urmare a incertitudinilor sporite, a impedimentelor structurale (precum blocajele determinate de infrastructura inadecvată, mediile de afaceri neprietenoase și lipsa concurenței pe piețele forței de muncă și pe piețele bunurilor și serviciilor) și a înăspririi condițiilor externe de finanțare. Astfel, scăderea prețurilor materiilor prime a determinat decelerarea pronunțată a ritmului de creștere înregistrat de economiile exportatoare de materii prime, în timp ce în țările importatoare de materii prime, creșterea economică s-a menținut mai robustă. Diminuarea prețurilor materiilor prime a avut, totuși, pe ansamblu, un efect pozitiv asupra cererii globale, în condițiile în care țările importatoare de petrol tind să manifeste o înclinație mai pronunțată spre a cheltui față de țările exportatoare de petrol, dar, în unele cazuri, impactul pozitiv asupra consumului a fost sub așteptări.

La nivel global, condițiile de finanțare s-au menținut în general acomodative. Rezervele Federale au amânat începerea procesului de normalizare a politicii monetare până la finele anului 2015, în timp ce atât Banca Japoniei, cât și BCE au continuat să aplice politici monetare expansioniste. Bank of England și-a menținut politica monetară nemodificată. Volatilitatea piețelor financiare și aversiunea față de risc s-au menținut la un nivel scăzut în cea mai mare parte a anului. Cu toate acestea, în trimestrul III al anului, o corecție puternică a prețurilor acțiunilor pe bursele din China a generat o creștere semnificativă a volatilității. Deși repercusiunile asupra economiei reale au fost limitate, perspectivele adâncirii divergenței privind orientarea politicii monetare adoptată de principalele economii dezvoltate și preocupările piețelor cu privire la robustețea creșterii economice în economiile emergente au determinat deprecieri considerabile ale cursului de schimb și ieșiri de capital într-o serie de economii de piață emergente, în special cele care înregistrează dezechilibre interne și externe semnificative (a se vedea și Caseta 1).

Schimburi comerciale internaționale modeste din perspectivă istorică

După trei ani în care comerțul internațional a înregistrat o creștere modestă, dinamica importurilor globale de bunuri și servicii a încetinit și mai mult în prima jumătate a anului, înainte de a se redresa treptat spre finele anului de la nivelurile foarte scăzute. Pe ansamblu, volumul importurilor la nivel mondial a crescut în termeni anuali cu numai 1,7% în 2015, față de 3,5% în 2014. Ca și în cazul evoluțiilor consemnate de creșterea PIB, economiile de piață emergente au fost factorul principal care a stat la baza evoluției modeste a schimburilor comerciale globale, deși, temporar, și unele economii dezvoltate au raportat o dinamică extrem de modestă a schimburilor comerciale.

Ritmul de creștere a importurilor la nivel global s-a situat sub media pe termen lung începând cu a doua jumătate a anului 2011. Deși această evoluție modestă se datorează parțial redresării globale lente, fiind astfel, într-o oarecare măsură, un fenomen ciclic, elasticitatea comerțului mondial – respectiv reacția dinamicii importurilor globale la dinamica PIB – a fost, de asemenea, extrem de scăzută în ultimii patru ani. Dacă timp de 25 de ani până în anul 2007 comerțul a consemnat un ritm de creștere aproape dublu față de cel raportat de PIB global, în ultimii ani, dinamica acestuia a fost mai lentă decât cea a PIB.

Posibilele explicații pentru trenarea persistentă a comerțului mondial sunt variate. Pe de o parte, printre factorii ciclici se află nu numai redresarea, în general, lentă a activității economice globale, ci și structura modificată a cererii agregate globale, în condițiile în care componentele cererii bazate pe importuri (precum investițiile) au avut evoluții deosebit de modeste. Pe de altă parte, factorii structurali pot, de asemenea, juca un rol semnificativ, inclusiv prin reorientarea activității către acele sectoare (precum serviciile) și regiuni (economii de piață emergente, în special China) cu elasticități ale schimburilor comerciale structural mai reduse și prin modificările privind participarea la lanțurile globale de valoare adăugată.

Prețurile scăzute ale produselor energetice au influențat inflația globală

Scăderea puternică a prețurilor materiilor prime – în special a prețurilor produselor energetice – în a doua jumătate a anului 2014 a contribuit semnificativ la reducerea ratei inflației la nivel mondial în 2015 (Graficul 2). În țările OCDE, inflația anuală a coborât la 0,6% (de la 1,7% în 2014), în timp ce inflația anuală de bază (exclusiv alimente și produse energetice) s-a redus numai marginal, de la 1,8% în 2014 la 1,7% în 2015 (Graficul 1).

Deși s-au menținut reduse, pe ansamblu, prețurile petrolului au consemnat o volatilitate pronunțată pe tot parcursul anului 2015. Aceasta s-a manifestat ulterior scăderii continue de la aproximativ 112 USD/baril în luna iunie 2014 la 46 USD/baril la jumătatea lunii ianuarie 2015. După o scumpire temporară până în luna mai 2015, prețurile petrolului au coborât în a doua jumătate a anului, reflectând în continuare o ofertă excedentară pe piața internațională a petrolului. Țările membre OPEC și-au menținut producția la rate apropiate de niveluri record, în pofida faptului că în țările non-OPEC ritmul producției a consemnat o relativă încetinire în a doua jumătate a anului. Diminuarea prețurilor și nivelul redus de investiții au determinat o încetinire a ritmului încă robust consemnat de producţia SUA de petrol din şisturi bituminoase, care a condus la moderarea relativă a ofertei abundente. Cererea de țiței a crescut în 2015 pe seama ieftinirii acestuia, dar a rămas în continuare prea modestă pentru a ține pasul cu oferta de petrol.

Prețurile materiilor prime exclusiv petrolul au continuat să scadă atât pe seama factorilor de natura ofertei, cât și pe seama celor de natura cererii. Restrângerea cererii la nivel global – în special din partea Chinei, care este principala sursă a cererii privind o serie de materii prime metalice – a contribuit la presiunea în sensul scăderii asupra prețurilor materiilor prime exclusiv petrolul. Diminuarea prețurilor alimentelor a reflectat în principal creșterea ofertei. Pe ansamblu, exprimate în dolari SUA, prețurile alimentelor au coborât cu 18%, în timp ce indicele prețurilor metalelor s-a redus cu 17% în 2015.

Totodată, închiderea lentă a deficitelor de cerere agregată în economiile dezvoltate și creșterea acestora într-o serie de economii de piață emergente au avut drept rezultat un grad foarte ridicat de neutilizare a capacităților de producție la nivel global, care a exercitat în continuare o presiune în sensul scăderii asupra inflației globale. La nivelul fiecărei țări, inflația a fost influențată puternic și de fluctuațiile cursului de schimb. Dacă aprecierea de la începutul anului a dolarului SUA și a lirei sterline a exercitat o nouă presiune în sensul scăderii asupra inflației în țările respective, unele economii emergente de piață, precum Rusia, Brazilia și Turcia, s-au confruntat cu presiuni în sensul creșterii asupra prețurilor generate de o depreciere considerabilă a propriilor valute.

Evoluții neuniforme privind creșterea în principalele economii

În Statele Unite, activitatea economică s-a menținut robustă, creșterea PIB real fiind în medie de 2,4% în 2015, nivel nemodificat față de anul precedent. După o evoluție relativ modestă la începutul anului, datorată unor factori temporari, precum condițiile meteo nefavorabile și perturbările traficului portuar, în trimestrele II și III, creșterea PIB a fost destul de robustă, fiind determinată în principal de cererea internă finală, în timp ce exporturile nete au avut o contribuție negativă. Ulterior, activitatea economică a consemnat o nouă decelerare în trimestrul IV. Cheltuielile aferente consumului privat au rămas robuste, pe fondul unor condiții de finanțare în continuare acomodative, al scăderii prețurilor petrolului, al consolidării bilanțurilor populației și al îmbunătățirii încrederii consumatorilor. Redresarea pieței muncii a continuat, de asemenea, într-un ritm alert, rata șomajului înregistrând o nouă scădere până la 5,0% la sfârșitul anului. Având în vedere scăderea pronunțată a prețurilor produselor energetice și aprecierea dolarului SUA începând cu a doua jumătate a anului 2014, inflația a rămas extrem de scăzută pe tot parcursul anului 2015. Inflația IPC anuală s-a situat, în medie, la 0,1%, în scădere de la 1,6% în 2014, în timp ce inflația de bază IPC (exclusiv alimente și produse energetice) a rămas relativ constantă la 1,8%.

Politica monetară s-a menținut foarte acomodativă în cea mai mare parte a anului 2015. Proiecțiile privind ratele dobânzii elaborate de Comitetul Federal pentru Operaţiuni de Piaţă din SUA (Federal Open Market Committee - FOMC) și cotațiile contractelor futures având ca suport rata fondurilor federale au avut o evoluție descendentă în timp, în condițiile în care anticipațiile referitoare la o majorare a ratei dobânzii reprezentative s-au deplasat spre un moment mai îndepărtat din viitor. În luna decembrie 2015, FOMC a hotărât să majoreze intervalul țintei privind rata dobânzii reprezentative la 0,25-0,50%, aceasta fiind prima majorare într-un interval mai lung de nouă ani. Orientarea politicii fiscale a fost relativ neutră în anul fiscal 2015, deficitul bugetar diminuându-se ușor la 2,5% din PIB, cel mai scăzut nivel din 2007.

În Japonia, creșterea PIB real a fost relativ volatilă pe parcursul anului. După expansiunea puternică de la începutul anului, activitatea economică a consemnat o moderare temporară în trimestrul II înainte de a reveni la o creștere pozitivă, chiar dacă modestă, în a doua jumătate a anului. Redresarea s-a produs pe fondul unui reviriment al consumului privat și al exporturilor. În medie, PIB real a crescut cu 0,7% în 2015, ceea ce a reprezentat o accelerare ușoară față de 2014, când Japonia a trecut printr-o recesiune puternică datorată majorării ratelor TVA. Disiparea efectelor de bază ale creșterii acestei taxe a condus și la o temperare a inflației până la 0,8% în medie (în scădere de la 2,7% în 2014). Astfel, în pofida continuării programului de relaxare monetară cantitativă şi calitativă implementat de Banca Japoniei, inflația se situează cu mult sub ținta de 2%, deși inflația de bază a dat oarecare semne de accelerare spre finele anului.

În Regatul Unit, activitatea economică a încetinit moderat în 2015. Creșterea anuală a PIB a înregistrat o decelerare până la 2,2% în 2015 de la aproape 3% în 2014, potrivit estimărilor preliminare. Mai exact, dinamica investițiilor imobiliare a consemnat o decelerare față de ritmul foarte alert de creștere din anul precedent. Inflația redusă a contribuit la creșterea venitului disponibil real al populației, sprijinind astfel consumul privat și dinamica PIB. Comparativ cu anul anterior, piața muncii a continuat să se consolideze, iar rata șomajului a coborât până la aproximativ 5% la finele anului 2015. Noi progrese au fost înregistrate în ceea ce privește consolidarea fiscală, estimându-se o diminuare a deficitului bugetului general consolidat până la aproximativ 4½% din PIB în 2015. Inflația s-a redus comparativ cu anul anterior, fluctuând în jurul valorii de 0% pe tot parcursul anului, pe seama prețurilor scăzute la produsele energetice și alimente, precum și a aprecierii lirei sterline. În 2015, Comitetul de politică monetară al Bank of England a păstrat o conduită acomodativă a politicii monetare, menținând rata dobânzii de politică monetară la 0,5%, și programul de achiziționare de active la 375 de miliarde GBP.

În China, decelerarea progresivă a economiei a continuat pe fondul unei dinamici mai lente a investițiilor și al contracției exporturilor. Creșterea anuală a PIB a raportat o încetinire până la 6,8% în 2015 față de 7,3% în anul precedent. În cursul verii, bursele chinezești au consemnat corecții puternice după câștigurile foarte mari din lunile precedente, fapt care a stârnit temeri în ceea ce privește stabilitatea financiară și perspectivele creșterii economice în China și alte economii emergente. Impactul generat de corecția bursieră asupra stabilității macroeconomice și financiare a fost, totuși, destul de limitat. Confruntându-se cu scăderea inflației IPC (de la 2,0% în 2014 la 1,5% în 2015) și pentru a contribui la stabilizarea creșterii economice, Banca Populară a Chinei a continuat relaxarea politicii monetare începută în luna noiembrie 2014, aplicând o serie de noi reduceri ale ratei dobânzii de referință și ale ratelor rezervelor minime obligatorii în cursul anului 2015. Totodată, au fost introduse noi reforme pentru consolidarea rolului jucat de forțele pieței în procesul de stabilire a cursului de schimb, care au condus la deprecierea renminbi – și a valutelor altor piețe emergente – față de dolarul SUA și la un nou episod de volatilitate pe piața bursieră în săptămânile care au urmat deciziei. Referitor la politica fiscală, au fost suplimentate cheltuielile cu infrastructura publică pentru a susține investițiile totale.

Euro a continuat să se deprecieze

În 2015, cursul de schimb al euro s-a depreciat în termeni efectivi nominali. Evoluția cursului de schimb al euro a continuat să reflecte, în mare măsură, pozițiile ciclice și orientările politicii monetare diferite de la o economie principală la alta. Această evoluție s-a caracterizat prin patru faze distincte. În trimestrul I 2015, euro s-a depreciat semnificativ în perspectiva anunțului BCE referitor la Programul extins de achiziționare de active. Ulterior, euro s-a stabilizat în trimestrul II, în pofida unor puseuri sporadice de volatilitate determinate de evoluția negocierilor dintre Grecia și creditorii săi internaționali, precum și de modificările anticipațiilor pieței cu privire la momentul unei eventuale majorări a ratei dobânzii reprezentative a Rezervelor Federale în Statele Unite. În cursul verii, euro s-a apreciat considerabil într-un mediu caracterizat printr-o aversiune sporită față de risc la nivel global și incertitudini cu privire la evoluțiile din China și din economiile emergente, în general. În trimestrul IV 2015, euro s-a depreciat din nou pe ansamblu, pe seama unor noi anticipații referitoare la creșterea divergenței privind orientările politicii monetare de o parte și de alta a Atlanticului.

Cursul efectiv nominal al euro (măsurat față de valutele principalilor 38 de parteneri comerciali) a coborât cu mai mult de 3% în termeni anuali (Graficul 3). Bilateral, euro s-a depreciat puternic față de dolarul SUA (-11,0%). În consecință, euro a continuat să se deprecieze față de monedele care sunt legate la dolarul SUA, precum renminbi chinezesc (-6,5%). Euro s-a depreciat și față de lira sterlină (-5,9%) și yenul japonez (-10,3%). În schimb, euro s-a apreciat substanțial față de realul brazilian (+29,2%) și randul sud-african (+18,9%).

Referitor la valutele europene care sunt strâns legate la euro, coroana daneză este în prezent singura monedă aflată în Mecanismul cursului de schimb II (MCS II), după ce Lituania a aderat la zona euro la 1 ianuarie 2015. Coroana daneză a fost tranzacționată la un curs apropiat de paritatea sa centrală în cadrul MCS II, în timp ce Danmarks Nationalbank a redus ratele dobânzii de politică monetară în patru rânduri în lunile ianuarie și februarie 2015. În urma anunțului făcut la data de 15 ianuarie 2015 de Banca Națională a Elveției cu privire la renunțarea la nivelul minim de 1,20 CHF pentru un euro, euro s-a depreciat puternic față de francul elvețian, fiind tranzacționat ulterior la un nivel relativ peste paritate. Leva bulgărească și-a menţinut cursul de schimb fix în raport cu euro, în timp ce euro s-a depreciat ușor față de unele dintre valutele statelor membre ale UE cu regimuri flotante de curs de schimb, printre care coroana cehă (-2,6%), zlotul polonez (-0,2%), coroana suedeză (-2,2%) și kuna croată (-0,3%).

Evoluții financiare

În anul 2015, dinamica sectorului financiar din zona euro a fost în mare măsură influențată de deciziile de politică monetară ale BCE și îndeosebi de programul de achiziționare de active. Drept urmare, ratele dobânzilor pe piața monetară, randamentele obligațiunilor guvernamentale și costul finanțării din surse externe a companiilor nefinanciare și-au continuat declinul, atingând noi minime istorice. De asemenea, situația financiară a populației s-a îmbunătățit în continuare.

Ratele dobânzilor pe piața monetară din zona euro s-au diminuat, pe fondul unui nivel în creștere al lichidității excedentare

Ratele dobânzilor pe piața monetară s-au menținut pe o traiectorie descendentă în anul 2015, reflectând inițial transmiterea în continuare a efectelor ratei negative a dobânzii la facilitatea de depozit, în vigoare din luna iunie 2014. Strategiile inițiale ale investitorilor de eludare a ratelor negative ale dobânzilor prin căutarea de randamente pe scadențe relativ mai lungi, prin achiziționarea de titluri de calitate superioară și, în mai mică măsură, prin asumarea unui nivel crescut al riscului de credit au fost epuizate treptat, pe măsura ajustării prețurilor activelor respective. În plus, fricțiunile de pe piață asociate tranziției la rate negative ale dobânzii s-au atenuat progresiv.

Injecțiile de lichiditate efectuate prin intermediul măsurilor neconvenționale de politică monetară au exercitat presiuni suplimentare în sensul scăderii asupra ratelor dobânzilor de pe piața monetară. Astfel, programul de achiziționare de active și operațiunile țintite de refinanțare pe termen mai lung (OTRTL) au reprezentat principalii determinanți ai lichidității excedentare în creștere. În condițiile în care surplusul de lichiditate a depășit 650 de miliarde EUR la finele perioadei analizate, ratele dobânzilor s-au adâncit în teritoriul negativ (Graficul 4), iar activitatea s-a restrâns pe anumite segmente ale pieței monetare din zona euro.

În perioada premergătoare ședinței Consiliului guvernatorilor din luna decembrie 2015, ratele dobânzilor de pe piața monetară au scăzut și mai mult, pe fondul anticipațiilor pieței privind relaxarea monetară suplimentară. La data de 3 decembrie 2015, Consiliul guvernatorilor a hotărât reducerea ratei dobânzii la facilitatea de depozit la -30 de puncte de bază, prelungind totodată programul de achiziționare de active cel puțin până în luna martie 2017. În consecință, curba randamentelor de pe piața monetară a continuat să se deplaseze în jos.

În ansamblu, în pofida preocupărilor inițiale, tranziția unui set larg de rate ale dobânzii de referință către niveluri negative s-a desfășurat fără sincope, inclusiv transmisia pe scadențe mai lungi, precum EURIBOR la 6 luni. Rata dobânzii EURIBOR la 3 luni și cea la 6 luni au devenit negative în luna aprilie și respectiv noiembrie și s-au situat la -13 puncte de bază și respectiv -4 puncte de bază la sfârșitul anului 2015.

Randamentele obligațiunilor guvernamentale au atins minime istorice

Piața obligațiunilor guvernamentale din zona euro a receptat influența puternică a programului de achiziționare de titluri emise de sectorul public (public sector purchase programme - PSPP) (Graficul 5)^[1]. Într-o primă fază, pe fondul anunțării și implementării PSPP, randamentele pe termen lung ale obligațiunilor guvernamentale cotate AAA s-au menținut pe trendul descendent observat începând din anul 2014 și au atins noi minime istorice în primăvara anului 2015. Ulterior, randamentele s-au majorat până la mijlocul lui 2015, având ca determinanți perspectivele economice ale zonei euro, mai favorabile decât se anticipase anterior, o serie de factori de ordin tehnic de pe piață, precum și un proces de adaptare a pieței la implementarea PSPP. În semestrul II 2015, randamentele și-au reluat declinul, în condițiile în care riscurile persistente în sensul scăderii la adresa perspectivelor privind inflația au condus la amplificarea caracterului acomodativ al politicii monetare a BCE, inclusiv prin prelungirea programului de achiziționare de active. Pe ansamblul perioadei analizate, randamentul mediu al obligațiunilor cu scadența la 10 ani din zona euro s-a situat la un minim istoric de 0,6%. Acest nivel este semnificativ inferior mediilor consemnate în anii anteriori și totodată cu mult sub media de 2,1% înregistrată în Statele Unite. Totuși, randamentul mediu l-a depășit pe cel din Japonia (0,4%).

Spread-urile asociate randamentelor obligațiunilor suverane între țările din zona euro au consemnat evoluții relativ moderate în termeni anuali, însă s-a manifestat o oarecare eterogenitate între aceste economii. Pe de altă parte, spread-urile au rămas la niveluri comparabile cu cele înregistrate anterior declanșării crizei datoriilor suverane.

Cotațiile acțiunilor s-au majorat pe fondul volatilității sporite

Piețele acțiunilor din zona euro au receptat de asemenea influența PSPP. Inițial, cotațiile acțiunilor au crescut considerabil atât în perspectiva, cât și în urma anunțului referitor la PSPP, diminuarea randamentelor obligațiunilor exercitând un puternic impact favorabil asupra acțiunilor din zona euro prin rate de actualizare mai mici și realocări de portofolii către active cu grad mai ridicat de risc. În consecință, valoarea indicelui EURO STOXX s-a majorat cu aproape 25% până în primăvara anului 2015 (Graficul 6). Totuși, la mijlocul anului, volatilitatea s-a accentuat și cotațiile acțiunilor au scăzut, reflectând incertitudinile privind situația din Grecia și declinul abrupt al prețurilor acțiunilor pe piața chineză, evoluții care – coroborate cu reducerea rapidă a cotațiilor petrolului – au generat preocupări legate de perspectivele economice globale. Cu toate acestea, piețele acțiunilor din zona euro au consemnat o mișcare ascendentă în toamna lui 2015 – datorată în parte faptului că preocupările menționate au generat așteptări privind adoptarea unor măsuri de relaxare a politicii monetare de către principalele bănci centrale, inclusiv BCE – și au încheiat anul în creștere cu aproximativ 8%.

Costul nominal al finanțării din surse externe a companiilor nefinanciare a atins, de asemenea, un minim istoric

Prin reducerea costului emisiunii de titluri de natura datoriei și a celui al emisiunii de acțiuni, anunțul referitor la PSPP a contribuit și la diminuarea costului nominal total al finanțării din surse externe a companiilor nefinanciare la un minim istoric în luna februarie 2015 (Graficul 7). În mod deosebit, relaxarea condițiilor de finanțare a băncilor, ca urmare atât a PSPP, cât și a OTRTL, a acționat în sensul reducerii în continuare a costului împrumuturilor bancare acordate companiilor nefinanciare. Având în vedere că procesul de intermediere financiară din zona euro se bazează preponderent pe credite bancare, restrângerea costului finanțării bancare a deținut un rol important în diminuarea costului nominal total al finanțării din surse externe. Aceasta a neutralizat atât majorarea costului emisiunii de titluri de natura datoriei din a doua jumătate a perioadei analizate, cât și creșterea bruscă a costului emisiunii de acțiuni asociată cu evoluțiile de pe piețele bursiere de la mijlocul anului 2015. Un aspect notabil îl constituie diminuarea în continuare a gradului de eterogenitate care a caracterizat costul finanțării din surse externe la nivelul statelor membre ale zonei euro pe parcursul anului 2015, în condițiile în care transmisia relaxării suplimentare a politicii monetare a BCE s-a consolidat în economiile cel mai grav afectate de criză.

Flux sporit aferent finanțării din surse externe

Costurile scăzute de finanțare (atât în termeni nominali, cât și reali), la care s-au adăugat îmbunătățirea accesului la lichiditate și consolidarea economiei, au determinat sporirea considerabilă a apelului companiilor nefinanciare la finanțarea din surse externe în primele trei trimestre ale perioadei analizate (Graficul 8). Principalii determinanți ai creșterii în ansamblu au fost împrumuturile bancare, emisiunea de acțiuni necotate și creditele comerciale, în timp ce dinamica în continuare robustă a profitului nerepartizat a acționat cel mai probabil ca factor inhibitor, într-o oarecare măsură, asupra activității de emisiune a titlurilor. De menționat că, în anul 2015, apelul companiilor nefinanciare la împrumuturi bancare s-a majorat pentru prima dată în ultimii patru ani, reflectând atât consolidarea ofertei de credite, cât și ameliorarea continuă a cererii de împrumuturi. Dinamizarea ofertei de credite s-a datorat relaxării condițiilor de finanțare a băncilor și îmbunătățirii profilului risc/randamente al împrumuturilor comparativ cu cel al altor active^[2]. La rândul său, cererea de credite a fost susținută de declinul persistent al costului creditării, pe fondul perspectivelor economice mai favorabile. În plus față de împrumuturile bancare, activitatea de emisiune de titluri de natura datoriei și de acțiuni cotate s-a intensificat vizibil în intervalul cuprins între lunile ianuarie și aprilie 2015, ca urmare a anunțului referitor la PSPP, însă s-a temperat în a doua jumătate a anului, în condițiile în care finanțarea prin emisiuni de titluri a devenit mai costisitoare.

Avuția netă a populației a continuat să crească

Ratele scăzute ale dobânzilor și nivelul ridicat al prețurilor activelor, reflectat de asemenea în dinamica prețurilor locuințelor, au generat majorarea avuției nete a populației din zona euro în anul 2015 (Graficul 9).

Costurile de finanțare ale sectorului populației din zona euro s-au menținut în vecinătatea minimelor istorice pentru toate categoriile de credite, însă au variat în continuare în funcție de țară și de tipul împrumutului. Apelul acestui sector la credite bancare noi s-a redresat într-un ritm moderat.

Activitatea economică

În pofida deteriorării consemnate de mediul extern, activitatea economică din zona euro s-a menţinut robustă, pe fondul evoluției favorabile a cererii interne. În consecință, procesul de redresare treptată a economiei zonei euro, început în trimestrul II 2013, a continuat pe parcursul anului 2015. Rata medie anuală de creștere economică s-a situat, în anul 2015, la 1,5% (Graficul 10), cel mai ridicat ritm din 2011. Ameliorarea progresivă a dinamicii PIB s-a datorat îndeosebi consumului privat robust, relativ generalizat la nivelul țărilor din zona euro (a se vedea și Caseta 4). Exporturile nete au avut, de asemenea, o contribuție ușor pozitivă la creșterea economică, în principal pe seama majorării cotelor de piață deținute de exporturi ca urmare a deprecierii semnificative a monedei euro înregistrate începând cu jumătatea anului 2014. Cu toate acestea, creșterea investițiilor s-a menținut modestă, fiind inhibată de ritmul relativ lent al progreselor în direcția punerii în aplicare a reformelor structurale în unele state și de ajustările bilanțiere necesare în mai multe sectoare.

Redresarea economiei din zona euro a continuat în anul 2015, în pofida perspectivelor privind încetinirea creșterii economice la nivel mondial

Accelerarea ratei medii anuale de creștere economică în anul 2015 a fost susținută de orientarea pronunțat acomodativă a politicii monetare a BCE, a cărei transmisie în economie s-a realizat prin relaxarea condițiilor de finanțare, îmbunătățirea sentimentului operatorilor pe piață, ratele foarte scăzute ale dobânzilor și deprecierea euro. Diminuarea cotațiilor petrolului și ameliorarea treptată a condițiilor pe piețele forței de muncă din zona euro au dat un nou impuls dinamicii PIB în anul 2015.

Pe lângă stimularea încrederii consumatorilor, diferitele măsuri de politică monetară adoptate în ultimii ani, inclusiv programul extins de achiziționare de active de la începutul anului 2015, au sporit nivelul de încredere a sectorului corporativ, având în vedere îmbunătățirea condițiilor financiare, inclusiv a celor corespunzătoare întreprinderilor mici și mijlocii. Această evoluție a avut un efect benefic asupra investițiilor, a căror contribuție la avansul PIB a fost în anul 2015, în medie, superioară celei din anii 2014 și 2013, reflectând îmbunătățiri ale profiturilor raportate de companii, mai puține constrângeri asupra cererii și creșterea gradului de utilizare a capacităților de producție. Cu toate acestea, în pofida consolidării înregistrate în debutul anului 2015, investițiile s-au menținut la un nivel cu aproximativ 15% mai redus decât cel consemnat înainte de criză.

Cererea internă din zona euro a cunoscut o ameliorare pe parcursul anului 2015, înregistrând, în medie, cel mai ridicat nivel din 2007. Rata de economisire a populației a fost, în linii mari, stabilă pe parcursul perioadei analizate, sprijinind astfel ritmul de creștere a consumului. În anul 2015, consumul administrațiilor publice a avut un aport pozitiv la creșterea economică. Gradul de îndatorare a sectorului public și a celui privat, care s-a menținut ridicat în unele țări, a exercitat un efect inhibitor asupra cererii interne. Totodată, ritmul lent al progreselor în direcția punerii în aplicare a reformelor structurale a continuat să reprezinte o frână în calea expansiunii economice.

În anul 2015, dinamica activității economice a fost temperată de evoluțiile modeste de la nivelul mediului extern (Secțiunea 1.1 din Capitolul 1). Decelerarea consemnată de economiile de piață emergente a avut un impact negativ asupra ratei de creștere a exporturilor zonei euro, în timp ce deprecierea semnificativă a cursului de schimb efectiv al euro înregistrată de la jumătatea anului 2014 a favorizat vânzările pe piețele externe și a contribuit la majorarea cotelor de piață deținute de acestea. Evoluția relativ robustă a exporturilor a fost susținută de reorientarea geografică a acestora, care a determinat creșterea progresivă a gradului de penetrare a exporturilor zonei euro în economiile avansate, cum este cazul Statelor Unite. De asemenea, schimburile comerciale între membrii zonei euro au continuat să se redreseze în anul 2015, reflectând evoluția favorabilă a cererii interne din zona euro. În anul 2015, atât exporturile, cât și importurile au consemnat viteze de creștere superioare celor raportate în perioada 2012-2014. Pe ansamblu, este probabil ca exporturile nete să fi avut o contribuție ușor pozitivă la avansul PIB în anul 2015.

Din perspectivă sectorială, revirimentul înregistrat în anul 2015 a fost, în linii mari, generalizat (Graficul 11). Valoarea adăugată brută totală aproape a atins, în trimestrul III 2015, nivelul maxim consemnat anterior crizei, menținându-se tendința de revigorare din ultimii trei ani. Dinamica valorii adăugate în sectorul serviciilor a continuat să o devanseze pe cea înregistrată în industrie (exclusiv construcții) și, respectiv, în construcții, depășind, în trimestrul III 2015, vârful atins înainte de criză cu aproximativ 3%. Valoarea adăugată în industrie (exclusiv construcții) a rămas la un nivel inferior celui consemnat anterior crizei, dar a continuat să se redreseze treptat. În schimb, valoarea adăugată în construcții s-a diminuat ușor în anul 2015, menținându-se la un nivel vizibil inferior celor maxime raportate în anul 2008, înaintea declanșării crizei.

Piețele forței de muncă au continuat să înregistreze o îmbunătățire progresivă

Procesul de redresare a piețelor forței de muncă a continuat în anul 2015 (Graficul 12). Majorarea numărului de persoane ocupate, vizibilă începând cu jumătatea anului 2013, a continuat în perioada analizată. Astfel, în trimestrul III 2015, nivelul populației ocupate în zona euro a fost cu 1,1% superior celui din perioada corespunzătoare a anului anterior, dar a rămas cu aproximativ 2% sub vârful înregistrat anterior crizei. Creșterea populației ocupate în anul 2015 s-a datorat cu precădere evoluțiilor favorabile din Spania și Germania. Există însă semne încurajatoare că o contribuție în acest sens au avut și alte țări, anterior vulnerabile.

Din perspectiva analizei pe sectoare economice, populația ocupată s-a majorat îndeosebi în sectorul serviciilor, în timp ce numărul de persoane ocupate în industrie (exclusiv construcții) a cunoscut doar un avans moderat, iar populația ocupată în construcții a consemnat o reducere. În anul 2015, numărul total de ore lucrate a crescut ușor mai puțin decât numărul de persoane ocupate. Ritmul anual de creștere a productivității pe persoană ocupată a continuat să fie lent, situându-se, în medie, în jurul valorii de 0,5% pe trimestru în trimestrele I-III 2015, comparativ cu 0,3% în anul 2014.

În anul 2015, rata șomajului s-a redus în continuare până la 10,5% în trimestrul IV, cel mai scăzut nivel de la începutul anului 2012. Tendința descendentă a șomajului, care a început în semestrul I 2013, a avut un caracter generalizat pe sexe și grupe de vârstă. Pe ansamblul anului 2015, rata șomajului s-a plasat, în medie, la 10,9%, comparativ cu 11,6% în 2014 și, respectiv, 12% în 2013.

Cu toate acestea, în pofida reducerii semnificative a ratei șomajului în zona euro începând cu jumătatea anului 2013, indicatorii mai cuprinzători ai decalajului dintre cerere și ofertă pe piețele forței de muncă – ce iau în calcul angajații care lucrează în mod involuntar cu program parțial și pe cei care s-au retras de pe aceste piețe – se mențin la valori ridicate. Având în vedere că în prezent peste șapte milioane de persoane lucrează în mod involuntar cu program parțial, ca urmare a lipsei locurilor de muncă cu normă întreagă, iar aproximativ șapte milioane de persoane sunt descurajate, renunțând la căutarea unui loc de muncă și retrăgându-se de pe piața muncii, decalajul dintre cerere și ofertă pe piețele de profil din zona euro este în continuare semnificativ.

Evoluțiile prețurilor și ale costurilor

Pe parcursul anului 2015, rata anuală a inflației în zona euro, măsurată prin indicele armonizat al prețurilor de consum (IAPC), s-a situat la niveluri foarte reduse sau chiar negative, pe fondul menținerii prețurilor scăzute ale materiilor prime. În primul semestru al anului, inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente a consemnat inițial o creștere, după atingerea unui nivel minim istoric, însă în al doilea semestru a rămas, în linii mari, stabilă în jurul valorii de 0,9%.

Rata anuală a inflației a continuat să se reducă în anul 2015

În anul 2015, rata medie anuală a inflației IAPC în zona euro s-a situat la 0,0%, în scădere față de 0,4% în anul 2014 și, respectiv, 1,4% în anul 2013. Traiectoria inflației IAPC a fost determinată, în mare parte, de evoluția prețurilor produselor energetice (Graficul 13). Rata anuală a inflației a intrat în teritoriu negativ de două ori – în primele luni ale anului 2015 și, ulterior, în toamnă. Spre sfârșitul anului, inflația IAPC a revenit la valori ușor pozitive.

Inflația de bază, măsurată prin inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente, a consemnat o creștere, după nivelul minim istoric de 0,6% atins la începutul anului 2015 (Caseta 5). În semestrul II 2015, această măsură a rămas, în linii mari, stabilă în jurul valorii de 0,9%, iar rata medie anuală a fost de 0,8% (Graficul 14). Pe parcursul întregului an, asupra inflației de bază IAPC au fost exercitate presiuni în sensul scăderii prin acțiunea unor factori externi, care au inclus efectele întârziate ale aprecierii monedei euro consemnate până în luna mai 2014 și efectele indirecte ale reducerii prețurilor petrolului și ale altor materii prime. Din perspectiva factorilor interni, dinamica lentă a câștigurilor salariale și marja redusă de decizie a firmelor în procesul de stabilire a prețurilor, pe fondul unui mediu puternic concurențial, au contribuit, de asemenea, la nivelurile modeste ale inflației de bază.

Analiza principalelor componente ale IAPC arată că, pe parcursul întregului an 2015, componenta „produse energetice” a exercitat permanent presiuni în sensul scăderii asupra inflației IAPC. Rata inflației măsurată prin prețurile produselor energetice a consemnat valori negative în fiecare lună a anului 2015, datorate în principal evoluției cotațiilor petrolului exprimate în euro.

Dinamica prețurilor alimentelor a urmat o tendință ascendentă de la începutul anului 2015, imprimată îndeosebi de componenta „alimente neprocesate”. Aceasta a înregistrat în toamnă o creștere abruptă a ratei inflației, ca urmare a impactului temperaturilor neobișnuit de ridicate din vară asupra prețurilor legumelor și fructelor. Rata inflației corespunzătoare „alimentelor procesate” s-a menținut relativ stabilă pe parcursul anului.

Variația anuală a prețurilor produselor industriale non-energetice s-a redresat față de nivelurile foarte scăzute consemnate în anul 2014 și în primele luni ale anului 2015. Tendința ascendentă s-a datorat cu precădere evoluțiilor prețurilor bunurilor de folosință îndelungată și, în mai mică măsură, celor ale prețurilor bunurilor semidurabile, în timp ce rata inflației corespunzătoare bunurilor de uz curent a rămas, în linii mari, stabilă. Traiectoria ascendentă a reflectat în principal impactul deprecierii euro începând din luna mai 2014. Analiza retrospectivă pe o perioadă mai îndelungată arată că rata inflației măsurată prin prețurile produselor industriale non-energetice a continuat să fie frânată de scăderea rapidă a prețurilor produselor de înaltă tehnologie, care fac obiectul unei concurențe puternice între comercianții cu amănuntul la nivel atât național, cât și internațional.

Prețurile de import au reprezentat principala sursă de presiuni inflaționiste din partea costurilor, reflectând deprecierea monedei euro. Prețurile de import pe segmentul bunurilor de consum nealimentare au continuat să înregistreze ritmuri anuale de creștere solide pe parcursul anului. Pe plan intern, presiunile din partea costurilor asupra prețurilor de consum ale produselor industriale non-energetice s-au menținut reduse, așa cum relevă îndeosebi evoluția prețurilor de producție ale bunurilor de consum nealimentare, a căror dinamică anuală s-a situat la niveluri marginal pozitive pe tot parcursul anului. Prețurile de producție în industriile bunurilor intermediare și prețurile exprimate în euro ale țițeiului și ale altor materii prime indică, de asemenea, presiuni scăzute în etapele inițiale ale procesului de stabilire a prețurilor, în principal pe seama prețurilor reduse ale materiilor prime energetice și non-energetice (Graficul 15).

Rata anuală a inflației pe segmentul serviciilor a rămas relativ stabilă în anul 2015, în intervalul de la 1,0% la 1,3%, reflectând nivelurile încă semnificative ale deficitului de cerere pe piețele bunurilor și serviciilor și pe piețele forței de muncă din zona euro. Subcomponentele grupei „servicii” a IAPC tind să fie produse pe plan intern, ceea ce presupune că prețurile serviciilor sunt corelate într-o mai mare măsură cu evoluția cererii interne și a costurilor cu forța de muncă.

Presiunile din partea costurilor pe plan intern s-au menținut reduse

Presiunile din partea costurilor pe plan intern generate de costurile cu forța de muncă s-au menținut reduse în primele trei trimestre ale anului 2015 (Graficul 16). Nivelurile semnificative ale deficitului de cerere pe piețele bunurilor și serviciilor și pe piețele muncii din zona euro au continuat să limiteze presiunile din partea costurilor cu forța de muncă și marja de decizie a firmelor în procesul de stabilire a prețurilor. În plus, reformele structurale implementate în ultimii ani pe piețele forței de muncă și pe piețele bunurilor și serviciilor au condus la o flexibilitate mai ridicată a salariilor și a prețurilor la ajustările în sens descendent în unele țări din zona euro. De asemenea, presiunile în sensul creșterii salariilor au fost inhibate de faptul că puterea de cumpărare reală a câștigurilor salariale este mai ridicată, ca urmare a nivelului scăzut al inflației.

Dinamica remunerării pe salariat în zona euro s-a situat la 1,1% în termeni anuali în trimestrul III 2015, iar rata medie de 1,2% aferentă primelor trei trimestre ale anului 2015 indică o valoare mai redusă pe ansamblul anului față de 2014. Rata anuală de creștere a costurilor unitare cu forța de muncă s-a menținut la niveluri scăzute, vizibil mai mici de 1%. Aceasta s-a datorat cu precădere încetinirii dinamicii remunerării pe salariat, în timp ce ritmul aferent productivității muncii s-a accelerat inițial în prima jumătate a anului 2015, pentru ca ulterior să se atenueze ușor.

Presiunile din partea costurilor pe plan intern generate de evoluția profiturilor s-au intensificat în anul 2015. Ritmul anual de creștere a profitului (calculat pe baza excedentului brut de exploatare) a continuat să se accelereze în primele trei trimestre ale anului 2015, reflectând redresarea economică, nivelul moderat al costurilor salariale și ameliorarea raportului de schimb, asociată evoluției modeste a prețurilor de import. În consecință, profitul pe unitate de producție a reprezentat principalul determinant al creșterii dinamicii anuale a deflatorului PIB în anul 2015.

Anticipațiile privind inflația pe termen lung s-au redresat

Anticipațiile privind inflația pe termen lung relevate de sondaje și, respectiv, de indicatorii pieței s-au redresat ulterior atingerii unor niveluri minime istorice la începutul anului 2015. Potrivit Sondajului în rândul specialiștilor în prognoză pentru trimestrul IV 2015, anticipațiile privind inflația pe termen lung (peste cinci ani) s-au situat la 1,9%, iar sondajul Consensus Economics din luna octombrie 2015 a indicat, de asemenea, un nivel al anticipațiilor privind inflația pe termen mai lung de 1,9%. Pe parcursul întregului an, indicatorii financiari ai anticipațiilor privind inflația pe termen lung au rămas la valori mai scăzute comparativ cu cei rezultați din sondaje, fiind posibil ca diferența să se datoreze, într-o anumită măsură, primelor de risc de inflație.

Moneda și creditul

Într-un context caracterizat de rate scăzute ale inflației și niveluri reduse ale ratelor dobânzilor, BCE a suplimentat măsurile neconvenționale de politică monetară. Principalele evoluții consemnate pe parcursul anului 2015 au fost: dinamica masei monetare s-a menținut robustă, ritmul de creștere a creditului s-a redresat treptat, însă a rămas modest, iar ratele dobânzilor la împrumuturile bancare s-au diminuat considerabil.

Dinamica masei monetare s-a menținut robustă

Ritmul de creștere a masei monetare în sens larg (M3) s-a accelerat într-o primă fază în anul 2015 și ulterior, începând din luna aprilie, s-a menținut robust (Graficul 17). Astfel, dinamica anuală a M3 s-a situat la 4,7% în luna decembrie 2015, comparativ cu 3,8% la sfârșitul anului anterior. Evoluțiile monetare din zona euro au fost influențate de doi factori majori: (i) dinamica alertă a agregatului monetar în sens restrâns M1, îndeosebi a depozitelor overnight, pe fondul costului redus de oportunitate aferent deținerii celor mai lichide instrumente și (ii) măsurile neconvenționale ale BCE, respectiv operațiunile țintite de refinanțare pe termen mai lung (OTRTL) anunțate în luna iunie 2014 și programul extins de achiziționare de active, anunțat în ianuarie 2015.

Din perspectiva evoluțiilor principalelor componente ale M3, nivelul foarte scăzut al ratelor dobânzilor de referință ale BCE și al randamentelor de pe piața monetară a contribuit la expansiunea robustă a masei monetare în sens restrâns (M1), care s-a situat la 10,7% în luna decembrie 2015, comparativ cu 8,1% în aceeași perioadă a anului anterior. Variația M1 a fost susținută de creșterea alertă a depozitelor overnight deținute atât de populație, cât și de companiile nefinanciare. Randamentele reduse ale activelor monetare mai puțin lichide au contribuit la contracția persistentă a depozitelor pe termen scurt, altele decât depozitele overnight (M2-M1), care a exercitat în continuare un efect inhibitor asupra dinamicii M3. Ritmul de creștere a instrumentelor tranzacționabile (M3-M2), care dețin o pondere redusă în M3, a devenit pozitiv. Această evoluție a reflectat în principal redresarea înregistrată pe segmentul deținerilor de acțiuni/unități ale fondurilor de piață monetară, al căror randament relativ (comparativ cu rata dobânzii EURIBOR la o lună) s-a situat în teritoriu pozitiv.

Creația monetară a fost impulsionată de surse interne

Analiza contrapartidelor M3 (Graficul 18) indică prevalența surselor interne de creație monetară pe parcursul anului 2015. Într-un climat caracterizat prin rate scăzute ale dobânzilor, dinamica M3 a fost susținută de realocările de portofoliu dinspre pasivele financiare pe termen mai lung și de contribuția sporită a creditelor acordate de IFM. Variația anuală a pasivelor financiare pe termen mai lung ale IFM (exclusiv capitalul și rezervele) față de sectorul deținător de resurse s-a adâncit în teritoriu negativ în perioada analizată, situându-se la -6,7% în luna decembrie, comparativ cu -5,3% la finele anului 2014. Evoluția a fost determinată de curba relativ plată a randamentelor, de reorientarea IFM dinspre titluri de natura datoriei pe termen mai lung către fonduri provenite din OTRTL, precum și de achizițiile Eurosistemului de obligațiuni garantate, derulate prin intermediul celui de-al treilea program de achiziționare de obligațiuni garantate. Aceste achiziții au majorat stocul de monedă, în măsura în care obligațiunile respective au fost vândute de rezidenți non-IFM.

Achizițiile Eurosistemului de obligațiuni guvernamentale în contextul programului de achiziționare de titluri emise de sectorul public au constituit o sursă majoră de creație monetară (Graficul 18, în special poziția „titluri de natura datoriei deținute de Eurosistem”). Din perspectiva contrapartidelor interne, altele decât credite acordate administrațiilor publice, creditele acordate sectorului privat – care au acționat ca principal factor inhibitor asupra dinamicii masei monetare în anii anteriori – au consemnat o creștere treptată în decursul anului 2015. În pofida excedentului semnificativ de cont curent, activele externe nete ale sectorului IFM din zona euro (poziție „în oglindă” față de pasivele externe nete ale sectorului non-IFM din zona euro, decontate prin intermediul băncilor) s-au diminuat în perioada analizată. Această poziție a reprezentat o sursă importantă de creație monetară în anii anteriori. Evoluția s-a datorat îndeosebi ieșirilor nete de investiții de portofoliu din zona euro în contextul programului de achiziționare de active, care a contribuit și la o reechilibrare a portofoliilor către instrumente de investiții din afara zonei euro.

Ritmul de creștere a creditului s-a redresat treptat, însă a rămas modest

Redinamizarea treptată a activității de creditare s-a produs pe fondul evoluțiilor consemnate de împrumuturile acordate sectorului privat (Graficul 17). Variația anuală a creditelor acordate de IFM rezidenților zonei euro s-a intensificat pe parcursul perioadei analizate, până la 2,3% în luna decembrie, comparativ cu -0,2% în decembrie 2014. Ameliorarea dinamicii creditului a fost vizibilă atât pe segmentul populației, cât și pe cel al societăților nefinanciare. Dacă în primul caz dinamica anuală a împrumuturilor a continuat să se accelereze, în cel de-al doilea caz aceasta a devenit pozitivă nu mai devreme de mijlocul anului 2015. Evoluțiile mai favorabile din perspectiva variației creditului s-au datorat scăderii semnificative a ratelor dobânzilor active practicate de bănci, pe fondul menținerii costurilor de finanțare ale băncilor pe o traiectorie descendentă, în contextul măsurilor neconvenţionale de politică monetară implementate de BCE.

Totodată, după cum indică rezultatele sondajului privind creditul bancar în zona euro, la revirimentul dinamicii împrumuturilor au contribuit modificările consemnate atât de standardele de creditare, cât și de cererea de împrumuturi. Sondajul menționat a identificat principalii determinanți ai majorării cererii de împrumuturi: nivelul scăzut al ratelor dobânzilor, necesarul sporit de finanţare în vederea formării brute de capital fix, precum și perspectivele privind piața imobiliară. În aceste condiții, programul de achiziționare de active a exercitat un impact în sensul relaxării nete a standardelor de creditare și îndeosebi a termenilor și condițiilor de creditare. Băncile au raportat, de asemenea, că lichiditatea suplimentară furnizată prin intermediul programului de achiziționare de active și al OTRTL a fost utilizată pentru acordarea de împrumuturi, dar și pentru substituirea finanțării din alte surse. În pofida acestor ameliorări, dinamica împrumuturilor se menține modestă și reflectă în continuare factori precum trenarea activității economice și procesul de consolidare a bilanțurilor băncilor. În plus, condițiile restrictive de creditare în unele țări din zona euro continuă să exercite un efect inhibitor asupra ofertei de împrumuturi.

Ratele dobânzilor bancare la creditele pentru populație și companii nefinanciare au scăzut considerabil

Orientarea acomodativă a politicii monetare a BCE, consolidarea bilanțurilor și reducerea fragmentării piețelor financiare în general au contribuit la diminuarea costurilor agregate de finanțare ale băncilor, care s-au stabilizat în apropierea minimelor istorice. Începând din luna iunie 2014, restrângerea acestor costuri s-a propagat în niveluri mai scăzute ale ratelor dobânzilor active (Graficul 19), care au atins minime istorice în a doua jumătate a anului 2015. În intervalul cuprins între începutul lunii iunie 2014 și luna decembrie 2015, ratele dobânzilor agregate la creditele bancare s-au redus cu aproximativ 87 de puncte de bază pe segmentul societăților nefinanciare și cu circa 69 de puncte de bază în cazul populației. Totodată, ratele dobânzilor la creditele acordate societăților nefinanciare și populației au consemnat în continuare un grad redus de dispersie între țări.

Politica fiscală și reformele structurale

Deficitul bugetar din zona euro a continuat să se reducă în anul 2015, îndeosebi pe fondul evoluțiilor ciclice pozitive și al diminuării costurilor cu dobânzile, în timp ce orientarea politicii fiscale în zona euro a fost, în linii mari, neutră. Ponderea datoriei publice în PIB a scăzut pentru prima dată în ultimii opt ani, însă nivelurile datoriei se mențin ridicate. În vederea asigurării sustenabilității finanțelor publice, este necesară continuarea eforturilor în plan bugetar. Cu toate acestea, pentru a sprijini procesul de redresare, consolidarea fiscală ar trebui să fie favorabilă creșterii economice. De asemenea, un efect benefic asupra avansului PIB ar exercita accelerarea punerii în aplicare a reformelor structurale, al cărei ritm a fost în continuare lent pe parcursul anului 2015, în pofida eforturilor depuse la nivel european. Este necesară implementarea mai fermă a reformelor la nivelul cadrului de reglementare și al mediului de afaceri, precum și pe piețele bunurilor și serviciilor și pe cele ale forței de muncă în vederea susținerii revirimentului economiei, a impulsionării convergenței cu statele care au înregistrat cele mai bune rezultate în aceste domenii și a amplificării potențialului de creștere economică.

Deficitele bugetare au continuat să se reducă în anul 2015

Deficitul bugetar din zona euro a continuat să se reducă în anul 2015, deși într-un ritm mai lent decât în anul anterior (Graficul 20). Conform proiecțiilor macroeconomice ale experților Eurosistemului din luna decembrie 2015, ponderea deficitului bugetului general consolidat în zona euro s-a diminuat de la 2,6% din PIB în anul 2014 la 2,0% din PIB în anul 2015, în concordanță, în linii mari, cu previziunile economice ale Comisiei Europene din iarna anului 2016. Reducerea deficitului în anul 2015 s-a datorat îndeosebi evoluțiilor ciclice pozitive și diminuării costurilor cu dobânzile. Diferența favorabilă generată de plasarea cheltuielilor cu dobânzile la un nivel inferior celui prevăzut inițial în buget a reprezentat aproximativ 0,2% din PIB în anul 2015 pe ansamblul zonei euro. Multe state au folosit o parte din aceste economii pentru majorarea cheltuielilor primare, în loc să-și reducă nivelul datoriei publice, așa cum sugera Consiliul ECOFIN prin intermediul recomandărilor specifice fiecărei țări (RST) pentru 2015. Disiparea, în anul 2015, a efectelor produse de factori conjuncturali – asociați, printre altele, asistenței din fonduri publice acordate sectorului financiar în anul precedent – a avut, de asemenea, un aport la ameliorarea execuției bugetare în câteva state.

Se anticipează că soldul primar structural s-a deteriorat ușor în anul 2015. Măsurile de consolidare fiscală, îndeosebi sub forma creșterii impozitelor indirecte, au fost compensate de impactul bugetar mai puternic produs de pachetele de stimulente fiscale adoptate într-o serie de țări în vederea sprijinirii creșterii economice și a ocupării forței de muncă. Pe ansamblu, aceasta a determinat o orientare relativ neutră a politicii fiscale în zona euro în anul 2015, măsurată ca variație a soldului primar ajustat ciclic, după excluderea asistenței din fonduri publice acordate sectorului financiar (Graficul 20).

Impactul bugetar imediat al afluxului de refugiați a variat considerabil de la o țară la alta, în funcție de dimensiunea fluxurilor de migranți, de scopul intrării acestora în țara respectivă (tranzit sau destinație finală), de diferențele la nivelul beneficiilor sociale, precum și de prevederile legale care reglementează accesul pe piața muncii. În anul 2015, costurile bugetare asociate refugiaților au reprezentat aproximativ 0,2% din PIB în statele cele mai afectate de fluxurile de migranți^[10].

Procesul de convergență a soldurilor bugetare a continuat

Pozițiile fiscale ale tuturor țărilor din zona euro s-au îmbunătățit comparativ cu perioada de vârf a crizei, îndeosebi ca urmare a ajustărilor structurale semnificative consemnate în perioada 2010-2013. Procesul de convergență a soldurilor bugetare ale țărilor din zona euro a continuat, cele mai multe dintre ele înregistrând în prezent valori ale deficitului inferioare celei de referință de 3% din PIB. Progresele în domeniul consolidării fiscale au fost ilustrate de numărul în creștere al statelor în cazul cărora a fost abrogată procedura de deficit excesiv (PDE). În anul 2015, PDE a fost abrogată în cazul Maltei. De asemenea, se anticipează corectarea deficitelor excesive ale Irlandei și Sloveniei fără întârziere, respectiv până în anul 2015, termenul-limită stabilit conform PDE. Este posibil ca Cipru să își fi corectat deficitul excesiv cu un an înainte de termenul-limită, și anume anul 2016. În anul 2015, este probabil ca Portugalia să fi depășit ținta de deficit de 3% din PIB pe fondul asistenței din fonduri publice acordate sectorului financiar. Se estimează că Franța, Spania și Grecia vor continua să facă obiectul unei PDE în anul 2016.

Ponderea datoriei publice în PIB a început să se reducă

După atingerea unui nivel maxim în anul 2014, ponderea datoriei publice în PIB s-a redus în zona euro pentru prima dată de la declanșarea crizei financiare. Conform proiecțiilor macroeconomice ale experților Eurosistemului din luna decembrie 2015, aceasta a scăzut de la 92% în anul 2014 la 91% în perioada analizată. La reducere au contribuit evoluțiile favorabile la nivelul diferențialului dintre rata dobânzii aferentă datoriei publice și ritmul de creștere economică și înregistrarea unor ușoare excedente primare (Graficul 21). Ajustările datorie-deficit negative determinate, printre altele, de veniturile din privatizare au avut, de asemenea, un aport la această ameliorare. Totuși, ponderea datoriei publice în PIB a continuat să se majoreze în câteva țări.

Cu toate acestea, nivelurile datoriei publice se mențin ridicate în mai multe țări din zona euro. Limitarea riscurilor la adresa sustenabilității datoriei este și mai importantă având în vedere provocările substanțiale pe termen lung generate de îmbătrânirea populației și de creșterea cheltuielilor în domeniul sănătății și al îngrijirii de lungă durată. Conform proiecțiilor incluse în Raportul din 2015 privind îmbătrânirea populației al Comisiei Europene, ponderea cheltuielilor totale determinate de îmbătrânirea populației se va majora de la 26,8% din PIB în anul 2013 la 28,3% din PIB în anul 2060, îndeosebi ca urmare a factorilor demografici. Se anticipează că aceștia vor conduce aproape la dublarea ratei de dependență a populației în vârstă, definită ca raportul dintre numărul de persoane în vârstă de 65 de ani și peste și numărul de persoane în vârstă de muncă (15-64 de ani), la peste 50% până în anul 2060. Pentru a avea o imagine mai clară asupra cheltuielilor generate de îmbătrânirea populației, trebuie remarcat că aceste proiecții sunt supuse unor riscuri adverse severe, având în vedere că se bazează parțial pe ipoteze economice și demografice extrem de favorabile^[11]. În Raportul privind sustenabilitatea fiscală elaborat în anul 2015, Comisia Europeană a confirmat existența unor riscuri semnificative pe termen mediu și lung la adresa sustenabilității fiscale într-o serie de țări din zona euro, în ipoteza absenței unor modificări suplimentare ale politicilor. De asemenea, analiza a subliniat importanța conformității depline cu Pactul de stabilitate și creștere (PSC) în vederea stabilizării sau chiar reducerii ponderii datoriei publice în țările care în prezent înregistrează niveluri ridicate ale datoriei.

Este necesară suplimentarea eforturilor bugetare în mai multe țări

Pe parcursul anului 2015, o serie de state s-au confruntat cu provocarea de a calibra cu atenție orientarea politicii fiscale în vederea realizării unui echilibru între obiectivul reducerii nivelurilor ridicate ale datoriei și acela de a nu prejudicia redresarea economică, în paralel cu deplina conformitate cu dispozițiile PSC. În mai multe țări din zona euro au fost consemnate decalaje semnificative în materie de consolidare fiscală în raport cu prevederile PSC atât în anul 2015, cât și ulterior, ceea ce reclamă suplimentarea eforturilor bugetare. La data de 17 noiembrie 2015^[12], Comisia Europeană a publicat evaluarea conformității proiectelor de planuri bugetare pentru anul 2016 cu dispozițiile PSC. Aceasta a constatat că numai cinci din cele 16 planuri bugetare (respectiv ale Germaniei, Estoniei, Luxemburgului, Țărilor de Jos și Slovaciei) erau conforme în totalitate cu prevederile PSC. Șapte dintre planuri (și anume ale Belgiei, Irlandei, Franței, Letoniei, Maltei, Sloveniei și Finlandei) erau conforme în linii mari cu dispozițiile Pactului, având în vedere că era probabilă atingerea obiectivelor referitoare la deficitul bugetar, însă efortul de ajustare structurală asociat acestora era anticipat a fi mai mic decât cel impus prin cerințele PSC, iar patru dintre ele (respectiv ale Spaniei, Italiei, Lituaniei și Austriei) erau supuse riscului de nerespectare a prevederilor PSC.

La data de 23 noiembrie 2015, Eurogrupul a îndemnat țările supuse riscului de neconformitate cu normele sus-menționate să adopte măsuri suplimentare necesare în vederea combaterii riscurilor identificate de către Comisia Europeană.

Este important ca procesul de consolidare fiscală să fie favorabil creșterii economice. Pe partea de cheltuieli, revizuirea acestora oferă perspective promițătoare pentru identificarea drepturilor pecuniare care nu determină în mod automat un nivel sporit de bunăstare. Pe partea de venituri, creșterea măsurii în care sistemul de impozitare este favorabil creșterii economice și limitarea evaziunii fiscale reprezintă direcții importante de reformă într-o serie de țări. Mai precis, reducerea sarcinii fiscale asupra veniturilor salariale poate antrena efecte pozitive asupra creșterii economice și ocupării forței de muncă.

Ritmul punerii în aplicare a reformelor structurale a continuat să fie lent în anul 2015

Deși viteza de redresare economică a variat la nivelul țărilor din zona euro, eforturile în direcția stimulării ofertei și a creșterii rezilienței economice au fost în general limitate în anul 2015. Ritmul punerii în aplicare a reformelor structurale s-a menținut lent, așa cum s-a întâmplat și în anul 2014. Trenarea s-a produs în pofida modificărilor introduse în cadrul Semestrului european 2015, care au vizat creșterea gradului de asumare a reformelor și sprijinirea eforturilor de implementare. Din perspectiva domeniilor de acțiune, aceste eforturi s-au concentrat asupra consolidării condițiilor-cadru (mai exact prin îmbunătățirea cadrelor de insolvență), a creșterii eficacității politicilor active privind piețele forței de muncă și a reducerii sarcinii fiscale asupra veniturilor salariale. Mai puține eforturi au fost depuse în vederea diminuării gradului de protecție și a intensificării concurenței în sectoarele protejate ale serviciilor, a îmbunătățirii administrației publice și a creșterii flexibilității salariilor.

Tabelul 1 prezintă progresele înregistrate în direcția punerii în aplicare a RST pentru 2015. Conform acestuia, în cazul implementării unui număr semnificativ de recomandări s-au observat doar progrese limitate. Astfel, punerea în aplicare a acestora a fost deosebit de deficitară la nivelul țărilor din zona euro, fiind consemnate progrese limitate în majoritatea domeniilor în Germania, Lituania, Luxemburg, Țările de Jos, Austria și Slovacia. Din perspectiva țărilor din zona euro în cazul cărora Comisia Europeană a constatat existența unor dezechilibre excesive în anul 2015, Italia a înregistrat un ritm relativ mai accelerat de implementare decât Portugalia și Franța.

Este necesară punerea mai fermă în aplicare a reformelor structurale în vederea sprijinirii unei creșteri economice durabile

Pe fondul ritmului lent de punere în aplicare a reformelor, unele țări din zona euro încă înregistrează decalaje semnificative față de statele cu cele mai bune rezultate în materie de structuri care întăresc rezistența economiei la șocuri și influențează perspectivele de creștere pe termen lung, cum sunt mediul de afaceri și cadrul de reglementare, precum și piețele bunurilor și serviciilor și piețele forței de muncă. Aceste decalaje evidențiază potențialul care ar putea fi exploatat prin punerea în aplicare a reformelor structurale. Având în vedere că multe economii sunt relativ departe de a urma cele mai bune practici, reformele structurale ar putea oferi câștiguri majore. De exemplu, conform raportului Doing Business publicat de Grupul Băncii Mondiale, o singură țară din zona euro se regăsește în primele zece state cu cele mai bune rezultate. Încetinirea ritmului de punere în aplicare a reformelor în anii 2014 și 2015 ilustrează necesitatea implementării mai ferme a acestora în vederea sprijinirii redresării ciclice și a sporirii potențialului de creștere economică. Acest demers ar putea fi susținut de o mai bună guvernanță în privința reformelor structurale și de asumarea de către țările din zona euro a unui angajament mai ferm de a valorifica mediul caracterizat de rate scăzute ale dobânzilor cu scopul de a produce schimbări structurale reale la nivelul economiilor lor.

Dinamica lentă a productivității, ratele înalte ale șomajului și, în unele state, dezechilibrele ample acumulate, precum nivelurile ridicate ale datoriei și activele externe nete negative, generează riscuri la adresa redresării economice sustenabile și reclamă adoptarea de măsuri (a se vedea, de exemplu, Graficul 22). Estimările disponibile ale diferitelor instituții internaționale (de exemplu, Comisia Europeană, FMI și OCDE) indică menținerea sub 1% a ratei de creștere a productivității totale a factorilor pe un orizont de 3-5 ani în majoritatea țărilor din zona euro. Dacă reformele structurale vor fi credibile, selectate cu atenție și concepute corespunzător, este posibil ca acestea să exercite efecte pozitive rapide (de exemplu, prin stimularea încrederii), sprijinind astfel revirimentul economic^[13]. În multe state sunt încă necesare reforme pe piețele bunurilor și serviciilor și pe piețele forței de muncă, precum și la nivelul mediului de afaceri și al cadrului de reglementare.

Potrivit experienței anterioare, provocările la adresa punerii în aplicare a reformelor diferă în funcție de domeniile de acțiune. Aceasta poate constitui una dintre cauzele implementării cu întârziere a reformelor pe piețele bunurilor și serviciilor comparativ cu alte domenii precum piețele forței de muncă. Totuși, reformele pe piețele bunurilor și serviciilor care facilitează accesul în sectoarele protejate pot avea un aport substanțial la îmbunătățirea capacității de ajustare în zona euro. Este necesară punerea în aplicare a unor reforme de anvergură în vederea intensificării concurenței la nivelul profesiilor reglementate, al comerțului cu amănuntul și al industriilor de rețea, dat fiind că sunt necesare piețe deschise și competitive pentru a promova o alocare eficientă a resurselor și a dinamiza investițiile, care se mențin la niveluri foarte scăzute. Creșterea nivelului investițiilor și alocarea mai eficientă a resurselor ar putea fi susținute, de asemenea, de reducerea birocrației din mediul de afaceri, sporirea eficienței sistemului juridic, îmbunătățirea cadrului de reglementare și consolidarea cadrelor de insolvență și a instrumentelor de rezoluție. Totodată, se mențin divergențe semnificative în ceea ce privește funcționarea piețelor forței de muncă la nivelul zonei euro. Este necesară implementarea în continuare a unor politici destinate ameliorării calității ofertei de forță de muncă și facilitării tranziției de la șomaj sau inactivitate la încadrarea în muncă, iar ajustările în materie de legislație în domeniul muncii trebuie să asigure un echilibru mai bun între flexibilitate și securitate^[14].

Ulterior publicării „Raportului celor cinci președinți” au fost întreprinse măsuri pentru a impulsiona punerea în aplicare a reformelor și a spori gradul de asumare a acestora. Mai precis, Comisia Europeană a emis o recomandare prin care i-a sugerat Consiliului să emită, la rândul său, o recomandare privind instituirea de consilii naționale de competitivitate în cadrul zonei euro. Acestea pot facilita o mai bună înțelegere a factorilor care determină competitivitatea la nivelul fiecărei țări și al zonei euro. Totuși, rolul și influența exercitate de respectivele consilii în procesul de stimulare a punerii în aplicare a reformelor vor depinde de independența lor deplină și de mandatul care le revine^[15].

Politica monetară într-o perioadă marcată de provocări

Perspectivele inflației, marcate de provocări, au impus noi acțiuni ferme ale BCE

La începutul lunii ianuarie 2015, Consiliul guvernatorilor a realizat o amplă reevaluare a perspectivelor privind evoluţia preţurilor şi a stimulentului monetar înregistrat în urma aplicării măsurilor începând cu jumătatea anului 2014. Dinamica inflaţiei se situase pe un palier inferior celui anticipat, într-un context caracterizat în continuare de deficitul semnificativ de cerere agregată şi de ritmul lent al masei monetare şi al creditării. Aceste condiţii erau reflectate de măsurile anticipațiilor privind inflația bazate pe indicatorii pieței, care consemnaseră reduceri pe diverse orizonturi temporale, iar majoritatea indicatorilor referitori la inflația efectivă ori anticipată se situau la niveluri minime istorice sau în apropierea acestora. Astfel, Consiliul guvernatorilor se confrunta cu riscuri pronunţate asociate înregistrării, pe o perioadă prea îndelungată, a unei rate a inflaţiei scăzute şi, posibil, negative. Măsurile de politică monetară aplicate (în special operaţiunile ţintite de refinanţare pe termen mai lung – OTRTL, programul de achiziţionare de titluri garantate cu active – ABSPP și cel de-al treilea program de achiziţionare de obligaţiuni garantate – CBPP3, coroborate cu semnalele privind orientarea viitoare a politicii monetare oferite anterior) generaseră deja un grad satisfăcător de transmisie a impulsului monetar, iar costurile creditării pentru sectorul privat începuseră să se diminueze considerabil în perioada verii. Cu toate acestea, având în vedere, pe de o parte, diferenţialul în creştere dintre inflaţia efectivă şi cea anticipată şi, pe de altă parte, nivelurile inflaţiei pe care Consiliul guvernatorilor le considera compatibile cu obiectivul pe termen mediu, impactul cantitativ al acestor măsuri asupra bilanțului Eurosistemului și, implicit, asupra orientării politicii monetare a fost considerat drept insuficient pentru asigurarea revenirii ratelor inflaţiei la niveluri apropiate de 2% pe termen mediu. În acest context, se impunea un răspuns ferm din partea politicii monetare.

În condiţiile în care ratele dobânzii reprezentative erau egale cu sau inferioare limitei minime efective, la data de 22 ianuarie 2015, Consiliul guvernatorilor a decis extinderea programului de achiziţionare de active, iniţiat în octombrie 2014, prin includerea titlurilor în euro cu risc redus (investment grade) emise de administrații guvernamentale și agenții din zona euro și de instituții europene. În cadrul acestui program extins, achizițiile lunare cumulate de titluri emise de sectorul public și de cel privat urmau să se cifreze la 60 de miliarde EUR. Achizițiile Eurosistemului de active ale sectorului public de pe piața secundară au fost iniţiate în luna martie 2015, urmând a se derula până la finele lunii septembrie 2016 și, în orice caz, până când Consiliul guvernatorilor constata o ajustare susținută a traiectoriei inflației care să fie în concordanță cu obiectivul de a menține rate ale inflației inferioare, dar apropiate de 2% pe termen mediu. Totodată, s-a hotărât modificarea modalității de stabilire a prețurilor pentru cele şase OTRTL rămase şi eliminarea marjei de 10 puncte de bază față de rata aferentă operaţiunilor principale de refinanţare (OPR), marjă aplicată primelor două OTRTL.

Programul de achiziţionare de active şi operaţiunile ţintite de refinanţare pe termen mai lung, coroborate cu rata negativă a dobânzii la facilitatea de depozit, au avut rezultate vizibile, constând îndeosebi în ameliorarea condiţiilor de finanţare pentru companii – inclusiv întreprinderile mici şi mijlocii – şi pentru populaţie (a se vedea Secţiunea 1.2 din Capitolul 1). Prin scăderea costurilor de creditare a economiei reale, acestea au stimulat cererea de credite. Prin restrângerea randamentelor ajustate la risc pe care băncile le pot obţine din vânzarea de titluri, băncile au fost încurajate să îşi diversifice expunerile din credite, fiind astfel susţinută oferta de credite. În consecinţă, cheltuielile au înregistrat niveluri superioare celor la care s-ar fi situat în absenţa acestor măsuri de relaxare monetară, conducând la dinamizarea ritmului PIB real şi a inflaţiei (Caseta 6).

Ca urmare a stimulului sporit din partea politicii monetare, a gradului mai ridicat de încredere şi a impactului favorabil al preţurilor scăzute ale produselor energetice asupra veniturilor disponibile, procesul de redresare a economiei s-a accelerat în semestrul I 2015. Anticipațiile privind inflația s-au intensificat substanţial de la nivelurile minime atinse în luna anterioară deciziei din ianuarie.

Totuşi, începând din luna iunie până spre sfârșitul trimestrului III 2015, condiţiile de finanţare şi sentimentul economic au cunoscut o nouă deteriorare, temporar pe seama intensificării volatilităţii pe pieţele financiare, asociate cu negocierile anevoioase referitoare la pachetul de asistenţă macroeconomică destinat Greciei, dar preponderent ca urmare a temerilor sporite și persistente privind conjunctura economică mondială. În paralel, deteriorarea gradului de încredere, pe fondul cererii externe reduse, a influenţat ritmul procesului de redresare, care a înregistrat o decelerare în trimestrul III. Totodată, reluarea trendului descendent al inflaţiei importate, pe fondul contracţiei puternice consemnate de unele economii emergente importante, a frânat procesul de dinamizare a inflaţiei şi anticipaţiile de normalizare a acesteia pe termen mediu.

În ansamblu, evoluţiile din vara anului 2015 au determinat, la nivelul scenariului de bază al proiecţiilor experţilor BCE şi ai Eurosistemului, revizuiri ample în sensul scăderii ale perspectivelor creşterii economice şi inflaţiei (Tabelul 2). S-a estimat că şi riscurile în sensul scăderii la adresa acestor perspective s-au amplificat, reflectând în principal incertitudinile asociate economiei mondiale, precum şi intensificarea volatilităţii pe pieţele financiare, valutare şi ale materiilor prime. În aceste condiţii, Consiliul guvernatorilor, care monitorizează cu atenţie cele mai recente informații, îndeosebi implicaţiile reajustării prețurilor activelor pe piețele financiare asupra orientării politicii monetare, a considerat că incertitudinile se situau la niveluri prea ridicate pentru a oferi o bază suficient de solidă deciziei de creştere a gradului de acomodare a politicii monetare. Prin urmare, la şedinţa dedicată politicii monetare din luna octombrie, Consiliul guvernatorilor a anunţat că, în luna decembrie, va efectua o analiză detaliată a intensităţii şi persistenţei factorilor care încetinesc revenirea ratelor inflaţiei la niveluri inferioare, dar apropiate de 2% pe termen mediu şi că va reexamina gradul de acomodare a politicii monetare, precum şi eficacitatea şi adecvarea instrumentelor de politică monetară utilizate. Comunicările ulterioare şedinţei din octombrie au suscitat reacţii importante din partea pieţei, generând revenirea condiţiilor de finanţare la nivelurile mai favorabile de la începutul anului 2015, când a fost lansat programul extins de achiziţionare de active.

În această situaţie, la şedinţa de la începutul lunii decembrie, Consiliul guvernatorilor a hotărât recalibrarea gradului de acomodare monetară prin prisma obiectivului privind stabilitatea preţurilor. Proiecţiile macroeconomice ale experţilor Eurosistemului din luna decembrie 2015, care au încorporat într-o anumită măsură evoluţiile favorabile de pe pieţele financiare manifestate în urma şedinţei dedicate politicii monetare din luna octombrie, au indicat că exista o probabilitate foarte ridicată să urmeze o perioadă mai îndelungată decât se anticipase în primele luni ale anului înainte ca inflaţia să ajungă la niveluri considerate de către Consiliul guvernatorilor ca fiind suficient de apropiate de 2% şi că riscurile în sensul scăderii la adresa perspectivelor inflaţiei s-au amplificat. Deşi prețurile scăzute ale materiilor prime au contribuit la nivelul redus al inflaţiei, se anticipa că deficitul substanţial de cerere agregată şi o serie de factori inhibitori din mediul extern vor limita în continuare presiunile la adresa preţurilor pe plan intern. Se impuneau, prin urmare, noi măsuri de politică monetară în vederea evitării riscului de manifestare a unor efecte de runda a doua şi asigurării revenirii ratelor inflaţiei la niveluri inferioare, dar apropiate de 2% pe termen mediu.

La şedinţa din luna decembrie, Consiliul guvernatorilor a hotărât: (i) reducerea ratei dobânzii la facilitatea de depozit cu 10 puncte de bază, până la -0,30% şi menţinerea ratelor dobânzilor la operațiunile principale de refinanțare și la facilitatea de creditare marginală la nivelurile de 0,05% și, respectiv, 0,30%; (ii) prelungirea termenului-limită iniţial pentru achizițiile lunare în valoare de 60 de miliarde EUR în cadrul programului de achiziţionare de active până la sfârșitul lunii martie 2017 sau ulterior, dacă va fi necesar, și, în orice caz, până când Consiliul guvernatorilor constată o ajustare susținută a traiectoriei inflației, care să fie în concordanță cu obiectivul de a menține rate ale inflației inferioare, dar apropiate de 2% pe termen mediu; (iii) reinvestirea principalului aferent titlurilor ajunse la scadență din cadrul acestui program atât timp cât va fi necesar; (iv) includerea instrumentelor de credit tranzacționabile în euro emise de autorități regionale și locale din zona euro în lista de active eligibile pentru achizițiile periodice efectuate de băncile centrale naționale respective; şi (v) derularea în continuare a operațiunilor principale de refinanțare și a operațiunilor de refinanțare pe termen mai lung cu scadența la trei luni sub forma unor licitații cu rată fixă a dobânzii și alocare integrală atât timp cât va fi necesar și cel puțin până la încheierea ultimei perioade de constituire a rezervelor minime obligatorii din 2017.

Aceste decizii vizau asigurarea unor condiții financiare acomodative și consolidarea în continuare a impactului stimulativ important al măsurilor luate începând cu luna iunie 2014. Totodată, se anticipa că acestea vor susține intensificarea ritmului redresării economice în zona euro și sporirii rezistenței acesteia la șocurile economice manifestate pe plan internațional.

Mai precis, se preconizează ca prelungirea termenului-limită iniţial pentru achizițiile nete ale Eurosistemului în cadrul programului de achiziţionare de active până la sfârșitul lunii martie 2017 şi decizia de reinvestire a principalului aferent titlurilor ajunse la scadență din cadrul acestui program atât timp cât va fi necesar să genereze un volum suplimentar de lichiditate de aproximativ 680 de miliarde EUR până în anul 2019, comparativ cu situaţia în care s-ar fi menţinut măsurile anterioare de politică monetară. Vor fi, astfel, consolidate semnalele privind orientarea viitoare a ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE şi se va asigura persistenţa unor condiții de lichiditate deosebit de favorabile pe termen lung.

Consiliul guvernatorilor monitorizează constant condițiile economico-financiare. Consiliul guvernatorilor a precizat că, în cazul în care modificarea acestor condiţii ar reclama noi reacţii pentru menţinerea unui grad adecvat de acomodare monetară, îşi manifestă disponibilitatea şi capacitatea de a acţiona prin utilizarea tuturor instrumentelor de care dispune în limitele mandatului său pentru a asigura revenirea, într-un timp cât mai scurt, a ratelor inflaţiei la niveluri compatibile cu obiectivul privind stabilitatea preţurilor. În mod deosebit, s-a reiterat faptul că programul de achiziționare de active oferă un grad suficient de flexibilitate în ceea ce privește ajustarea dimensiunii, structurii și duratei acestuia.

Programul de achiziționare de active şi operaţiunile ţintite de refinanţare pe termen mai lung au fost implementate fără sincope în anul 2015

Volumul de achiziţii în cadrul programului extins de achiziționare de active

Programul de achiziționare de active (APP) reunește trei categorii de obligațiuni: (i) obligațiuni emise de sectorul public, în cadrul programului de achiziționare de titluri emise de sectorul public (PSPP) inițiat în luna martie 2015; (ii) obligaţiuni garantate, în cadrul celui de-al treilea program de achiziţionare de obligaţiuni garantate (CBPP3) lansat în luna octombrie 2014; și (iii) titluri garantate cu active, în cadrul programului de achiziționare de titluri garantate cu active (ABSPP) instituit în luna noiembrie 2014.

Achizițiile lunare combinate de titluri în cadrul programului de achiziționare de active s-au cifrat, în medie, la 60 de miliarde EUR în anul 2015, în concordanță cu obiectivul stabilit de Consiliul guvernatorilor. În ansamblu, programele de achiziţii au fost implementate fără sincope. Cumpărările de titluri emise de sectorul public în cadrul programului destinat acestui sector dețin de departe cea mai mare pondere în volumul total al programului de achiziționare de active (Graficul 23). Condițiile generale pe piață au favorizat atingerea țintelor de volum, deși au existat câteva intervale marcate de un anumit grad de restrângere a lichidității pe piață pe durata verii, în special în țările mai mici ale zonei euro.

Configurația programului de achiziționare de active permite implementarea flexibilă a acestuia pentru a se evita interferența între cumpărările de titluri și funcționarea mecanismului de stabilire a prețurilor și pentru a menține lichiditatea în piață. Tiparul achizițiilor lunare a reflectat această flexibilitate. De exemplu, în condițiile preconizatei reduceri a lichidității pe piață pe durata verii și în ultima parte a anului, Eurosistemul a efectuat în devans cumpărări în cadrul programului de achiziționare de active, volumul cumulat depășind, timp de câteva luni, ținta de 60 de miliarde EUR, și situându-se la niveluri inferioare țintei în lunile august și decembrie.

În activitatea zilnică de derulare a programului, cumpărările de titluri reacţionează și la semnalele privind insuficienţa volumului de obligațiuni individuale. În măsura posibilităților, Eurosistemul evită achiziționarea de titluri care sunt cele mai ieftine la livrare (cheapest to deliver) pentru închiderea poziţiilor futures, obligațiuni cu caracteristici speciale de pe piața operațiunilor repo sau obligațiuni a căror lichiditate este relativ limitată din alte motive. Detalii suplimentare referitoare la aplicarea acestui program sunt disponibile pe website-ul BCE.

Randamentele obligațiunilor suverane au consemnat minime istorice de mai multe ori pe parcursul anului 2015, o pondere semnificativă a titlurilor eligibile pentru programul de achiziționare de titluri emise de sectorul public fiind tranzacționate, în unele țări, la randamente inferioare ratei dobânzii la facilitatea de depozit. În consecinţă, s-a redus volumul obligațiunilor disponibile pentru tranzacţiile derulate în cadrul programului, întrucât nu se efectuează achiziții la randamente inferioare acestei rate a dobânzii. La finele lunii noiembrie, situaţia menţionată a reflectat, inter alia, anticipațiile pieței privind o nouă reducere de către BCE a ratei dobânzii la facilitatea de depozit. Ponderea obligațiunilor care nu fac obiectul cumpărărilor din cauza randamentului scăzut a înregistrat o restrângere accentuată în urma deciziei Consiliului guvernatorilor de a reduce, în luna decembrie 2015, rata dobânzii la facilitatea de depozit la -0,30%.

Împrumuturile de titluri achiziţionate prin PSPP

În vederea preîntâmpinării manifestării unor distorsiuni în funcționarea pieței obligațiunilor de stat din zona euro ca urmare a derulării programului de achiziționare de titluri emise de sectorul public, majoritatea băncilor centrale din Eurosistem (inclusiv BCE) au recurs la acorduri privind împrumuturile de titluri. Acordul BCE permite participanților pe piață care efectuează activități de formare a pieței să împrumute titluri deținute de BCE în cadrul programului de achiziționare de titluri emise de sectorul public și al programului destinat pieţelor titlurilor de valoare. Detaliile specifice referitoare la criteriile de împrumut sunt disponibile pe website-ul BCE. În general, participanții pe piață consideră facilitățile de împrumuturi de titluri oferite de Eurosistem ca pe un element generator de încredere al programului de achiziționare de active.

Extinderea listei agențiilor

Eurosistemul a extins lista agențiilor ale căror titluri sunt eligibile pentru PSPP în două rânduri, în luna aprilie, respectiv iulie, de la 7 la 30 de agenții către finalul anului, ceea ce ar trebui să faciliteze implementarea programului. Lista a fost extinsă ținând seama de rațiuni de politică monetară, precum și de gestionare a riscurilor.

Majorarea limitei pe emisiune privind ponderea achiziţiilor de titluri

O altă măsură de menținere a implementării flexibile și neutre față de piață a programului de achiziționare de active a constat în majorarea de către Eurosistem a limitei pe emisiune privind ponderea achiziţiilor de titluri. În momentul inițierii programului de achiziționare de titluri emise de sectorul public, limita a fost stabilită la 25%, ceea ce a presupus că deținerile agregate totale ale Eurosistemului de fiecare titlu eligibil pentru participare la acest program nu puteau depăși 25% din valoarea nominală a stocului respectiv. Cu toate acestea, în contextul unei evaluări planificate, Consiliul guvernatorilor a decis, în luna septembrie 2015, majorarea limitei la 33%. În cazurile în care o astfel de majorare a deținerilor Eurosistemului ar conduce la o putere minoritară de blocare a unei eventuale restructurări a datoriei pentru obligaţiunile care au ataşate clauze de acțiune colectivă, limita pe emisiune privind ponderea achiziţiilor de titluri ar fi menținută la 25%.

Eligibilitatea obligațiunilor emise de administrații regionale și locale pentru achiziţii în cadrul PSPP

În data de 3 decembrie 2015, Consiliul guvernatorilor a decis ca titlurile de natura datoriei tranzacționabile, denominate în euro, emise de administrații regionale și locale din zona euro, să fie incluse în lista de active eligibile pentru achizițiile periodice efectuate de băncile centrale naționale respective în cadrul programului de achiziționare de titluri emise de sectorul public. Această decizie a vizat exclusiv titlurile emise de administrații regionale și locale care îndeplinesc toate celelalte criterii, îndeosebi pragul minim al ratingului de credit, după cum se menționează în Decizia BCE privind un program de achiziționare de active de către sectorul public de pe piețele secundare (Decizia BCE/2015/10). Extinderea portofoliului de titluri eligibile pentru achizițiile efectuate în cadrul PSPP prin includerea obligaţiunilor emise de administrații regionale și locale a condus la flexibilizarea suplimentară a programului, susținând astfel continuarea implementării fără sincope a cumpărărilor. Achiziţiile de astfel de instrumente în cadrul PSPP au fost inițiate la începutul anului 2016, ulterior modificării legislației în domeniu.

Achizițiile în cadrul PSPP de obligaţiuni suverane care nu îndeplinesc criteriul de rating

În vederea îndeplinirii criteriilor de eligibilitate pentru achizițiile efectuate în cadrul programului de achiziționare de titluri emise de sectorul public, obligațiunile trebuie să aibă un rating de cel puțin nivelul 3 al calității creditului din grila armonizată de evaluare a Eurosistemului, după cum prevede Decizia BCE/2015/10. În concordanță cu aceste norme, se pot achiziționa titluri emise de administrațiile centrale ale țărilor zonei euro în care se derulează programe de asistență financiară numai în situația în care Consiliul guvernatorilor a decis suspendarea aplicării pragului minim de calitate a creditului, conform grilei Eurosistemului. În anul 2015, o astfel de situație s-a înregistrat numai în cazul titlurilor de stat ale Ciprului, pentru care au fost efectuate achiziții în două perioade, respectiv 3-17 iulie și 6 octombrie-4 noiembrie. Achizițiile de titluri au avut loc după încheierea cu succes a celei de-a șasea și a celei de-a șaptea evaluări a programului de asistență financiară al UE/FMI destinat Ciprului. Datele referitoare la suspendare au marcat inițierea unor noi etape de evaluare.

În cadrul programului de achiziționare de titluri emise de sectorul public nu au fost cumpărate, pe parcursul anului 2015, obligaţiuni suverane emise de Grecia, întrucât acestea nu îndeplineau criteriul de suspendare a aplicării pragului minim de calitate a creditului, conform grilei Eurosistemului.

Licitațiile inverse în cadrul PSPP

În cursul lunii octombrie, Banque de France, De Nederlandsche Bank și Lietuvos bankas au demarat o serie de licitații inverse de probă pentru a dobândi experiență în ceea ce privește derularea acestor licitații în efectuarea achizițiilor de titluri emise de autorități guvernamentale, agenții sau supranaționale în cadrul programului de achiziționare de titluri emise de sectorul public. Perioada de probă s-a prelungit până în luna decembrie, concluzia desprinsă fiind aceea că licitațiile inverse pot constitui o metodă complementară utilă de achiziționare de titluri pe segmentele pieței caracterizate de un grad mai scăzut de lichiditate. Astfel, Consiliul guvernatorilor a avizat favorabil utilizarea periodică a licitațiilor inverse de către unele BCN în cadrul PSPP ca metodă complementară achizițiilor bilaterale pe anumite segmente ale pieței^[25].

Ajustările aduse procesului de achiziții efectuate în cadrul ABSPP

În luna septembrie, BCE a anunțat majorarea proporției de achiziții efectuate de BCN, în detrimentul administratorilor externi de active, în cadrul ABSPP. Începând cu 27 octombrie 2015, Banque de France (având un număr mai mare de jurisdicții) și Nationale Bank van België/Banque Nationale de Belgique au acționat în calitate de administratori ai activelor Eurosistemului şi au efectuat achiziții. Totodată, BCE a hotărât prelungirea contractelor încheiate cu doi administratori externi de active, respectiv Amundi și NN Investment Partners^[26].

Principiile directoare ale ABSPP

În primele etape de aplicare a ABSPP, participanţii pe piaţă au semnalat necesitatea unei mai bune înțelegeri a preferințelor Eurosistemului pentru titlurile garantate cu active pe care urmărea să le achiziționeze. La începutul lunii iulie, BCE a răspuns acestor solicitări publicând Guiding principles of Eurosystem-preferred eligible ABSs (Principiile directoare ale titlurilor garantate cu active eligibile preferate la nivelul Eurosistemului) în vederea sporirii gradului de transparență și explicării preferințelor Eurosistemului pentru caracteristicile titlurilor garantate cu active. În general, participanţii pe piaţă au reacționat pozitiv la apariția publicației, disponibilă pe website-ul BCE.

Implementarea OTRTL

Alocarea operaţiunilor ţintite de refinanţare pe termen mai lung (OTRTL) a continuat, în anul 2015 fiind derulate patru operațiuni. Aceste operațiuni vizează impulsionarea activităţii de creditare a sectorului privat nefinanciar din zona euro. În luna iunie 2014 au fost anunțate 8 OTRTL cu alocare pe bază trimestrială, ultima urmând a se desfăşura în luna iunie 2016. În urma primelor două operațiuni efectuate în lunile septembrie și decembrie 2014 a fost alocat un volum total de 212,4 miliarde EUR. În cadrul celor şase operaţiuni rămase în perioada martie 2015-iunie 2016, contrapartidele dispun de opțiunea de a împrumuta sume suplimentare, în funcție de evoluția activității de creditare eligibilă peste un nivel de referinţă specificat^[27]. Cu cât băncile acordă credite peste acest nivel de referinţă, cu atât pot obține împrumuturi mai substanțiale (o sumă până la de trei ori mai mare decât diferenţa pozitivă). Pentru aceste șase OTRTL, rata dobânzii este cea aferentă OPR ale Eurosistemului, valabilă la data obţinerii finanţării, fiind fixă pe întreaga durată a operațiunii. Toate OTRTL vor ajunge la scadență în luna septembrie 2018, iar rambursările obligatorii și cele voluntare au loc începând cu luna septembrie 2016.

Cele patru operațiuni din anul 2015 s-au finalizat prin alocarea a 205,4 miliarde EUR (97,8 miliarde EUR în martie, 73,8 miliarde EUR în iunie, 15,5 miliarde EUR în septembrie și 18,3 miliarde EUR în decembrie), contribuind la majorarea bilanțului Eurosistemului, după cum ilustrează Graficul 24. În anul 2015, un număr total de 239 de contrapartide au participat la aceste operaţiuni. Întrucât băncile care nu dispuneau de un portofoliu de credite relevant s-au putut asocia în anumite condiții cu băncile care deţineau în portofoliu credite eligibile prin alcătuirea de grupuri pentru efectuarea OTRTL, operaţiunile respective au implicat, de fapt, 845 de instituții de credit. Astfel, operațiunile au vizat în continuare un spectru larg de contrapartide din zona euro. Prin transmiterea costurilor de finanțare mai reduse în condițiile de creditare proprii, băncile participante și-au putut îmbunătăți poziția concurențială pe piața creditului, contribuind la ameliorarea condițiilor de creditare.

Participarea la OTRTL a cunoscut o restrângere pe parcursul anului 2015, acestea devenind, din diverse motive, mai puțin atractive pentru contrapartide. În primul rând, scăderea ratelor dobânzilor pe piață, pe seama nivelurilor tot mai înalte ale excedentului de lichiditate și a anticipărilor privind o nouă relaxare de către BCE, a condus la diminuarea stimulentului prin preț destinat băncilor. În plus, având în vedere că toate OTRTL devin scadente la aceeași dată în anul 2018, fiecare nouă operațiune are o scadență mai scurtă decât precedenta. În al doilea rând, băncile pentru care modalitatea de stabilire a prețurilor era probabil încă atractivă obținuseră deja sume substanțiale în cadrul OTRTL și doreau mai întâi fructificarea acestora. În al treilea rând, sectorul bancar nu s-a mai confruntat cu perioadele extrem de tensionate care au conferit atractivitate OTRTL anterioare.

Participarea la diferitele OTRTL nu a fost întotdeauna bine anticipată de participanţii pe piaţă, determinând mici ajustări ale ratelor forward. Referitor la operațiunea din luna martie 2015, un sondaj realizat de Reuters estima o sumă alocată în valoare de 40 de miliarde EUR, iar suma efectivă s-a ridicat la 97,8 miliarde EUR. Ratele forward au cunoscut o reducere ușoară în urma anunțării sumei finale alocate, sugerând revizuirea în sensul creșterii a anticipațiilor privind amplitudinea OTRTL viitoare și excedentul de lichiditate. Conform participanţilor pe piaţă, suma alocată superioară așteptărilor a indicat încrederea băncilor în evoluțiile viitoare ale cererii de credit, preconizându-se susținerea creditării economiei reale. O situație total diferită s-a manifestat în luna septembrie, când suma alocată în cadrul OTRTL s-a cifrat la 15,5 miliarde EUR, fiind cu mult inferioară anticipațiilor. Reacția pieței a fost modestă, întrucât sumele alocate în cadrul OTRTL începuseră să-și piardă din importanţă într-un moment în care nivelul excedentului de lichiditate era deja ridicat (aproximativ 470 de miliarde EUR), iar ratele dobânzilor se situau deja la niveluri reduse. Trendul descendent al ratelor dobânzilor observat pe piaţă în cursul anului 2015 a reprezentat o cauză principală a restrângerii sumelor alocate, întrucât a diminuat atractivitatea OTRTL în raport cu finanțarea de pe piață. În ansamblu, se pare că evoluţiile neanticipate de piață au reflectat dificultățile întâmpinate de participanţii pe piaţă în ceea ce privește estimarea disponibilităților pentru bănci și, implicit, a sumelor potențial alocate acestora.

OTRTL au susținut nivelul excedentului de lichiditate și scadența medie a operațiunilor Eurosistemului, exercitând presiuni suplimentare în sensul scăderii asupra randamentelor pieței monetare. Deși unele bănci au substituit apelul la OTRTL cu participarea la OPR, ORTL cu scadența la 3 luni și la 3 ani, sumele alocate prin intermediul OTRTL au depășit semnificativ efectul de substituție, astfel că nivelul excedentului de lichiditate s-a amplificat cu fiecare alocare aferentă unei OTRTL (Caseta 7).

Sectorul financiar european: tensiuni limitate și progrese în direcția înființării uniunii bancare

După instituirea Mecanismului unic de supraveghere (MUS) – primul pilon al uniunii bancare – la data de 4 noiembrie 2014, 2015 a fost primul an calendaristic în care BCE și-a exercitat atribuțiile macro și microprudențiale. Pentru îndeplinirea acestor atribuții, BCE a realizat evaluarea periodică a riscurilor emergente, precum și a rezistenței la șocuri a sistemului financiar și a capacității acestuia de a le absorbi.

Totodată, BCE a contribuit la instituirea celui de-al doilea pilon al uniunii bancare, Mecanismul unic de rezoluție, și susține cu tărie înființarea celui de-al treilea pilon, și anume un sistem european de asigurare a depozitelor. BCE și-a adus contribuția și la alte inițiative de reglementare importante care au vizat (i) reducerea interacțiunii între bănci și piețele obligațiunilor suverane, (ii) descurajarea asumării de riscuri și consolidarea rezistenței la șocuri și (iii) eliminarea problemei reprezentate de băncile considerate „prea mari pentru a da faliment”.

Această secțiune prezintă principalele evoluții în domeniile menționate anterior, urmărindu-se în special modul în care activitățile BCE, dar și modificările instituționale și ale cadrului normativ au contribuit la procesul de creare a uniunii bancare în Europa.

Riscuri și vulnerabilități la adresa sistemului financiar din zona euro

BCE monitorizează evoluțiile sistemelor financiare din zona euro și la nivelul UE pentru a identifica vulnerabilitățile și a verifica rezistența la șocuri a intermediarilor financiari. BCE îndeplinește această atribuție împreună cu celelalte bănci centrale din Eurosistem și din Sistemul European al Băncilor Centrale. Manifestarea unor posibile riscuri sistemice în sistemul financiar este combătută prin intermediul politicilor macroprudențiale.

Analiza stabilității financiare realizată de BCE este prezentată periodic în raportul său semestrial intitulat Financial Stability Review^[29]. De asemenea, BCE asigură Comitetului european pentru risc sistemic (CERS) suport analitic în domeniul analizei stabilității financiare.

Sistemul financiar a consemnat tensiuni moderate în anul 2015, dar riscurile au persistat

În perioada analizată, nivelul în general redus al stresului în sistemul financiar din zona euro a reflectat o ameliorare a perspectivelor economiei reale, susținută de măsurile BCE pentru reducerea temerilor privind deflația care amenințau să exercite efecte negative atât asupra stabilității prețurilor, cât și a stabilității financiare. Totuși, piețele financiare internaționale s-au confruntat cu puseuri intermitente de tensiuni, care au afectat piețele valutare, piețele materiilor prime, piețele de obligațiuni și pe cele de capital, evidențiind astfel persistența vulnerabilităților. Riscuri politice mai mari s-au manifestat cu precădere la începutul verii, fiind asociate negocierilor privind încheierea unui nou program de asistență financiară pentru Grecia. Piețele activelor au fost marcate de intervale de volatilitate ridicată. Mai precis, randamentele obligațiunilor guvernamentale din zona euro au consemnat o creștere puternică la finele lunii aprilie și începutul lunii mai, în timp ce piețele internaționale de capital s-au aflat sub influența unui efect de propagare generat de corecția prețurilor acțiunilor în China la sfârșitul lunii august. Impactul acestor evoluții asupra sistemului financiar din zona euro a fost relativ limitat, indicatorii standard ai stresului bancar, fiscal și financiar menținându-se la niveluri reduse (Graficul 25).

În acest context, în cursul anului 2015, au fost identificate patru riscuri majore la adresa stabilității financiare în zona euro (Tabelul 3). În ultimii ani, anumite clase de active au fost evaluate în creștere, ceea ce reprezintă o vulnerabilitate majoră în sensul că evaluările în creștere ar putea conduce, în timp, la ajustări semnificative ale primelor de risc. Riscul unei inversări abrupte a primelor de risc a crescut în a doua parte a anului 2015 la nivel mondial, parțial ca urmare a vulnerabilităților sporite generate de piețele emergente. Deși, în anul 2015, nu au existat semne clare ale unor supraevaluări generalizate în zona euro, prețurile unor active financiare par să devieze de la fundamentele economice. Estimările privind faza ciclului financiar în zona euro se mențin modeste (Graficul 26). Aceste estimări, care includ evoluția creditului către sectorul privat, precum și a principalelor segmente ale piețelor activelor, nu ar susține ipoteza manifestării în zona euro a unui boom al prețurilor activelor determinat de creșterea creditului. Estimările privind ciclul financiar în Statele Unite au fost mai ridicate în cursul anului 2015, parțial ca urmare a evaluărilor prețurilor acțiunilor la niveluri ușor mai mari și a expansiunii cererii de credite.

În intervalul analizat, provocările la nivel intern în zona euro au fost, din multe puncte de vedere, consecințe ale crizei bancare și ale crizei datoriilor suverane. Sistemul bancar din zona euro a fost în continuare afectat de nivelurile reduse ale profitabilității pe fondul redresării economice modeste, iar rentabilitatea financiară a numeroase bănci s-a menținut sub nivelul costului capitalului propriu. Această situație, alături de stocurile consistente de credite neperformante acumulate de unele țări, a limitat capacitatea de creditare a băncilor, precum și capacitatea acestora de a constitui în continuare amortizoare de capital.

Într-o măsură tot mai mare, riscurile la adresa stabilității financiare depășesc sfera entităților tradiționale, precum băncile sau societățile de asigurări. Sectorul bancar paralelși-a continuat expansiunea în ritm susținut atât la nivel internațional, cât și în zona euro (Caseta 9). Pe măsură ce acest sector și, în special, subsectorul fondurilor de investiții se dezvoltă rapid și se interconectează cu alte segmente din economie, este posibil ca vulnerabilitățile să se acumuleze, fără să fie încă vizibile. Fondurile de investiții din zona euro nu numai că au înregistrat în continuare creșteri, dar există totodată semnale potrivit cărora aceste fonduri își asumă riscuri mai mari în bilanțurile lor.

Report of Financial Structures^[30] analizează principalele caracteristici structurale și evoluții în sectorul financiar în sens larg din zona euro. În 2015, sfera de analiză a raportului a fost extinsă astfel încât să includă nu numai sectorul bancar, ci și alți intermediari financiari, în special societățile de asigurări și fondurile de pensii, precum și entitățile din sectorul bancar paralel.

În perioada analizată, preocupările referitoare la stabilitatea financiară au provenit și din afara sectorului financiar. În pofida progreselor atât de necesare în ceea ce privește consolidarea fiscală și cadrul instituțional, realizate după depășirea punctului culminant al crizei datoriilor suverane din zona euro, provocările privind sustenabilitatea datoriei au rămas de actualitate pentru administrațiile publice din zona euro, în special pentru cele cu niveluri înalte de îndatorare și care sunt, astfel, vulnerabile la șocuri economice și financiare. Preocupările privind nivelul de îndatorare persistă și în cadrul sectorului privat. Gradul de îndatorare în sectorul corporativ s-a menținut deosebit de ridicat în zona euro comparativ cu alte economii dezvoltate.

Funcția macroprudențială a BCE

La data de 4 noiembrie 2014, BCE și-a asumat atribuțiile macroprudențiale conferite prin Regulamentul privind MUS pentru a contracara apariția riscurilor sistemice potențiale în sistemul financiar. Prin urmare, 2015 a fost primul an calendaristic în care BCE și-a exercitat noile atribuții în acest domeniu. BCE are două mandate în domeniul politicii macroprudențiale în țările participante la MUS^[36].

În primul rând, BCE poate impune cerințe mai mari privind amortizoarele de capital decât cele aplicate de către autoritățile naționale și poate aplica măsuri mai stricte pentru contracararea riscurilor sistemice sau macroprudențiale, respectând totodată procedurile prevăzute în legislația relevantă din UE. De exemplu, BCE poate impune băncilor cerințe mai mari privind amortizoarele anticiclice de capital, amortizoarele de risc sistemic (în cazul în care acestea sunt implementate în legislația națională), cerințe suplimentare de capital pentru instituțiile de importanță sistemică, ponderile de risc aplicabile expunerilor din sectorul imobiliar și celor din sectorul financiar, limite aferente expunerilor mari și cerințe suplimentare de publicare.

În al doilea rând, autoritățile naționale trebuie să notifice BCE atunci când acestea intenționează să implementeze sau să modifice o măsură macroprudențială. BCE evaluează măsurile planificate și poate decide aplicarea unor cerințe mai mari (de „suplimentare” a măsurilor). Autoritățile naționale iau în considerare comentariile BCE înainte de a adopta decizia.

Întrucât măsurile macroprudențiale implementate în fiecare stat membru pot avea repercusiuni la nivel transfrontalier sau intersectorial, BCE monitorizează acordurile de reciprocitate. Acestea trebuie aplicate de o manieră transparentă în vederea limitării efectelor de propagare negative neintenționate la nivel transfrontalier sau intersectorial, de preferat în conformitate cu Recomandarea CERS/2015/2 privind evaluarea efectelor transfrontaliere ale măsurilor de politică macroprudențială și aplicarea prin reciprocitate voluntară a acestor măsuri (a se vedea mai jos)^[37]. În acest sens, BCE susține, de asemenea, utilizarea coerentă a instrumentelor macroprudențiale în țările participante la MUS prin intermediul activităților derulate de Comitetul pentru stabilitate financiară și al discuțiilor purtate la nivelul organismelor decizionale ale BCE.

Decizii macroprudențiale adoptate în anul 2015

Consiliul guvernatorilor BCE este responsabil cu adoptarea deciziilor macroprudențiale. BCE a înființat un forum macroprudențial, format din Consiliul guvernatorilor și Consiliul de supraveghere al BCE. Forumul macroprudențial s-a întrunit trimestrial în anul 2015 pentru a dezbate riscurile la adresa țărilor participante la MUS în ansamblul lor și la nivel individual, precum și alte subiecte relevante din perspectivă macroprudențială. Deciziile macroprudențiale ale Consiliului guvernatorilor sunt elaborate cu ajutorul Comitetului pentru stabilitate financiară, alcătuit din reprezentanți ai BCE, ai băncilor centrale naționale și ai autorităților de supraveghere, precum și dintr-o structură internă a BCE care reunește reprezentanți din domeniile macro și microprudențiale aflate în sfera de competență a BCE.

Riscurile la nivelul zonei euro identificate în raportul BCE Financial Stability Review marchează punctul de plecare în identificarea riscurilor în scopuri macroprudențiale. În cadrul analizei macroprudențiale, o atenție deosebită a fost acordată însă celor mai relevante riscuri pentru bănci, având în vedere instrumentele disponibile de politică macroprudențială destinate, în principal, sectorului bancar și atribuțiile BCE în domeniul macroprudențial.

În urma evaluării realizate pe parcursul anului 2015, Consiliul guvernatorilor a concluzionat că nu este necesară adoptarea de măsuri macroprudențiale anticiclice generale, dată fiind faza actuală a ciclului financiar. Evaluarea a luat în considerare și măsurile macroprudențiale deja adoptate de țările din zona euro în vederea creșterii rezistenței sistemului bancar la șocuri și a contracarării apariției unor posibile dezechilibre, în special în sectorul imobiliar. Totodată, BCE a revizuit și politicile macroprudențiale pe care statele membre le-au implementat sau pe care le pot implementa ca răspuns la contextul marcat de rate reduse ale dobânzii.

În anul 2015, autoritățile naționale din 19 țări participante la MUS au notificat BCE adoptarea a 48 de măsuri de politică macroprudențială, dintre care 28 au avut legătură cu amortizoarele anticiclice de capital, 18 cu alte instituții de importanță sistemică și 2 cu introducerea unui amortizor de risc sistemic. În aproape toate cazurile, notificarea oficială a fost precedată de o notificare informală în spiritul cooperării dintre BCE și autoritățile naționale.

După notificarea BCE cu privire la deciziile macroprudențiale adoptate de autoritățile naționale competente și desemnate, Consiliul guvernatorilor a realizat propria evaluare a măsurilor în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul privind MUS și a decis să nu formuleze obiecții la adresa deciziilor adoptate de aceste autorități.

Cooperarea cu CERS

BCE a furnizat în continuare sprijin analitic, statistic, logistic și administrativ secretariatului CERS, organism care răspunde de activitatea de zi cu zi a CERS. CERS are ca obiectiv principal prevenirea și reducerea riscurilor sistemice la adresa stabilității financiare în sectorul bancar, sectorul de asigurări, alte instituții financiare și piețe financiare din UE. În îndeplinirea atribuțiilor sale, CERS valorifică experiența BCN, a autorităților naționale de supraveghere și a autorităților europene de supraveghere.

În anul 2015, BCE și CERS au lansat o inițiativă comună privind monitorizarea și evaluarea riscurilor la adresa stabilității financiare într-un mediu caracterizat de rate reduse ale dobânzii, precum și identificarea de posibile măsuri de politică macroprudențială ca răspuns la aceste riscuri. Analiza riscurilor se află în desfășurare și se referă nu doar la bănci, ci și la alte tipuri de instituții financiare, la piețe financiare și infrastructura acestora, la aspecte generale ale sistemului financiar, precum și la interacțiunile cu economia în sens larg.

CERS a avut în continuare un rol important în coordonarea politicii macroprudențiale la nivelul UE. În luna ianuarie 2016, au fost publicate două recomandări privind aspectele transfrontaliere ale politicii macroprudențiale, una referitoare la stabilirea unui amortizor anticiclic de capital pentru expunerile la țările din afara Spațiului Economic European, iar cealaltă la reciprocitatea voluntară a măsurilor de politică macroprudențială.

Mecanismul unic de supraveghere – funcția microprudențială a BCE

Primul an calendaristic al procesului de supraveghere prin intermediul MUS

2015 a fost primul an integral în care Mecanismul unic de supraveghere a fost operațional. MUS este primul pilon al uniunii bancare devenit complet operațional la data de 4 noiembrie 2014. După evaluarea cuprinzătoare din anul 2014, supravegherea băncilor semnificative (123 în anul 2015) realizată de BCE s-a concentrat asupra urmăririi rezultatelor evaluării. Cele mai importante aspecte au constat în implementarea măsurilor elaborate în urma evaluării calității activelor și monitorizarea planurilor de recapitalizare în cazul băncilor considerate a se confrunta cu deficit de capital la momentul respectiv.

Supravegherea bancară efectuată de BCE a avut, de asemenea, un rol important în gestionarea turbulențelor financiare din Grecia. În urma consensului politic la care s-a ajuns în luna iulie, BCE a realizat o evaluare cuprinzătoare pentru a stabili necesarul de recapitalizare a băncilor elene semnificative. BCE și Bank of Greece au monitorizat situația băncilor grecești mai puțin semnificative. BCE se va implica în continuare în mod activ în asigurarea unui sistem bancar solid și rezistent la șocuri în Grecia.

Asigurarea unui tratament egal în supravegherea băncilor din zona euro a fost o condiție preliminară pentru succesul MUS. Mecanismul a contribuit la asigurarea tratamentului egal prin elaborarea unei metodologii comune pentru supravegherea băncilor. Un bun exemplu al abordării comune în domeniul supravegherii este ilustrat de faptul că 2015 a fost primul an în care toate băncile semnificative din zona euro au făcut obiectul unui proces unic de supraveghere și evaluare.

În ceea ce privește supravegherea băncilor mai puțin semnificative, pentru care autoritățile naționale competente sunt direct responsabile, principalul obiectiv al BCE a fost să asigure aplicarea consecventă a standardelor înalte de supraveghere la nivelul MUS. Pentru acest tip de supraveghere, în perioada analizată au fost dezvoltate mai multe standarde comune de supraveghere care oferă autorităților naționale competente orientări privind desfășurarea proceselor specifice. Acestea includ standardele comune pentru planificarea procesului de supraveghere și cele pentru planificarea redresării. În acest context, o altă direcție importantă de activitate o constituie dezvoltarea unei metodologii comune pentru sistemele de evaluare a riscurilor.

În această nouă capacitate, BCE a colaborat cu alte autorități de reglementare și de supraveghere, precum Comitetul unic de rezoluție, în vederea elaborării unor Memorandumuri de înțelegere, care ar trebui să asigure schimburi de informații și relații de cooperare eficace.

Mai multe informații detaliate despre funcția microprudențială a BCE pot fi găsite în ediția din 2015 a Raportului anual al BCE privind activitățile de supraveghere.

Contribuțiile BCE la inițiativele de reglementare

Ținând seama de considerentele privind supravegherea microprudențială și stabilitatea financiară, BCE contribuie în mod activ la dezvoltarea cadrului de reglementare atât la nivel european, cât și la nivel internațional. În anul 2015, principalele activități de reglementare desfășurate de BCE au avut legătură cu politicile care au vizat (i) reducerea interacțiunii între bănci și piețele obligațiunilor suverane, (ii) descurajarea asumării de riscuri și consolidarea rezistenței la șocuri și (iii) eliminarea problemei reprezentate de băncile considerate „prea mari pentru a da faliment”.

Reducerea interacțiunii între bănci și piețele obligațiunilor suverane

În perioada analizată, BCE a contribuit la o serie de inițiative care vizează reducerea interacțiunii între bănci și piețele obligațiunilor suverane. Aceste inițiative se încadrează în două domenii generale de politică: (i) crearea uniunii bancare și (ii) dezbaterile privind potențiala revizuire a modului de tratare în cadru reglementat a expunerilor la datoria suverană.

Pe parcursul anului 2015 s-au realizat progrese semnificative în direcția înființării uniunii bancare. Instituirea unui Mecanism unic de rezoluție (MUR) la data de 1 ianuarie 2015, ca o completare necesară pentru MUS, indică faptul că doi piloni ai uniunii bancare au fost implementați cu succes. MUS și MUR aliniază nivelurile de responsabilitate și de decizie în domeniul supravegherii și al rezoluției băncilor în cadrul uniunii bancare. Propunerea Comisiei Europene pentru crearea celui de-al treilea pilon al uniunii bancare – un sistem european de asigurare a depozitelor – a fost publicată la data de 24 noiembrie 2015.

Al doilea pilon al uniunii bancare: Mecanismul unic de rezoluție cu Fondul unic de rezoluție

Preparativele Comitetului unic de rezoluție au fost inițiate în anul 2015, constând în elaborarea procedurilor, planificarea rezoluției și alte atribuții conexe. Începând cu 1 ianuarie 2016, Comitetul unic de rezoluție deține controlul asupra tuturor prerogativelor de rezoluție ale entităților care intră în domeniul său de activitate, după cum se prevede în Regulamentul privind MUR, inclusiv utilizarea Fondului unic de rezoluție (FUR). Un număr suficient de state membre și-au îndeplinit obligația de ratificare a acordului interguvernamental^[38] privind FUR până la finele lunii noiembrie 2015, ceea ce a permis aplicarea principalelor prevederi ale Regulamentului privind MUR, în special a atribuțiilor de rezoluție, și operaționalizarea FUR începând cu 1 ianuarie 2016.

Asigurarea finanțării eficiente și suficiente a FUR este esențială pentru credibilitatea MUR. În perioada de tranziție de opt ani, în cursul căreia FUR este alimentat astfel încât să atingă nivelul-țintă^[39], FUR va fi constituit din compartimente naționale. Pe parcursul acestei perioade, responsabilitatea pentru costurile de rezoluție va fi mutualizată progresiv până când compartimentele vor fuziona, în cele din urmă, într-un fond unic, complet mutualizat. Întrucât se pot înregistra cazuri în care mijloacele disponibile în FUR să nu fie suficiente, iar contribuțiile ex post care pot fi atrase pentru a acoperi necesarul suplimentar să nu fie imediat accesibile, Comitetul unic de rezoluție ar trebui să fie în măsură să contracteze mijloace alternative de finanțare pentru FUR, conform prevederilor Regulamentului privind MUR. Luând în considerare aceste aspecte, statele membre participante și Comitetul unic de rezoluție au convenit, în anul 2015, asupra înființării unui sistem de linii de credit naționale pentru a asigura finanțarea temporară a FUR, în cazul în care este necesar, pe parcursul perioadei de tranziție. Liniile de credit totalizează 55 miliarde EUR, ceea ce corespunde cu aproximație nivelului-țintă stabil al FUR. Etapa următoare va consta în dezvoltarea unui mecanism de sprijin comun, care să înlocuiască liniile de credit naționale. Acest mecanism de sprijin comun ar trebui să devină operațional înainte de sfârșitul perioadei de tranziție.

Prerogativele privind recapitalizarea internă au fost implementate în totalitate

Pierderile și necesarul de recapitalizare înregistrate de băncile aflate în proces de rezoluție vor fi suportate în primul rând de acționari și creditori, mai ales cu ajutorul instrumentului de recapitalizare internă aplicabil pasivelor eligibile, în cazul cărora au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016 prevederile relevante ale Directivei privind redresarea și rezoluția bancară și ale Regulamentului privind MUR. Instrumentele de capital pot face obiectul reducerii valorii contabile sau pot fi convertite în acțiuni conform prevederilor Directivei privind redresarea și rezoluția bancară și ale Regulamentului privind MUR, în timp ce toate pasivele care se încadrează în sfera de aplicare a instrumentului de recapitalizare internă pot fi supuse acestei proceduri, când și dacă este necesar, pentru a absorbi pierderile și pentru a asigura infuzii noi de capital unei bănci aflate în rezoluție. Pentru a asigura eficiența instrumentului, Comitetul unic de rezoluție și autoritățile naționale de rezoluție, în consultare cu BCE și cu autoritățile competente, vor stabili nivelurile corespunzătoare pentru cerințele minime de fonduri proprii și de pasive eligibile pentru băncile aflate în responsabilitatea lor. Cerințele minime de fonduri proprii și de pasive eligibile vor fi stabilite la un nivel corespunzător pentru a se realiza rezoluția în conformitate cu planul de rezoluție elaborat pentru fiecare bancă. Cooperarea între autoritățile din cadrul uniunii bancare este necesară și reprezintă o prioritate principală.

Cooperarea dintre MUR și MUS

Cadrul UE pentru gestionarea crizelor prevede obligația cooperării între autoritățile de supraveghere și cele de rezoluție. Pe de o parte, MUS, în calitatea sa de autoritate competentă, trebuie să coopereze îndeaproape cu MUR la elaborarea planului de redresare, la implementarea măsurilor de intervenție timpurie și la evaluarea băncilor în curs de a intra în dificultate sau susceptibile de a intra în dificultate. Pe de altă parte, MUR trebuie să coopereze cu MUS la elaborarea planului de rezoluție și la evaluarea posibilităților de soluţionare a situaţiei de criză care afectează o bancă, precum și la implementarea măsurilor de rezoluție. Interacțiunea dintre MUS și MUR este structurată pe trei piloni principali: rolurile instituționale complementare, cooperarea și coordonarea strânsă.

În vederea asigurării cooperării, este necesară o coordonare fără sincope între MUS și MUR. Astfel, BCE a desemnat-o pe Sabine Lautenschläger, care deține funcția de vicepreședinte al Consiliului de supraveghere, pentru a participa, în calitate de observator permanent, la sesiunile executive și plenare ale Comitetului unic de rezoluție. Totodată, Elke König, președintele Comitetului unic de rezoluție, va fi invitată de BCE să participe ca observator la întrunirile Consiliului de supraveghere al BCE pentru discuții privind aspectele relevante pentru Comitetul unic de rezoluție. În continuare, la data de 22 decembrie 2015, cele două autorități au semnat un Memorandum de înțelegere în care sunt prezentate condițiile de cooperare și ale schimbului de informații dintre acestea.

Al treilea pilon al uniunii bancare: un sistem european de asigurare a depozitelor

Un sistem european de asigurare a depozitelor reprezintă un alt pilon important, alături de MUS și MUR, pentru ca încrederea deponenților să fie la fel de ridicată oriunde în cadrul uniunii bancare. Acesta constituie o premisă necesară în vederea asigurării unui tratament egal. La data de 24 noiembrie 2015, Comisia Europeană a înaintat o propunere pentru ca un astfel de sistem să devină al treilea pilon al uniunii bancare. Propunerea prezintă o foaie de parcurs clară pentru un sistem european unic de asigurare a depozitelor, care este, într-o primă etapă, un sistem de reasigurare și, trecând printr-o etapă de coasigurare în care ponderea finanțării la nivel european crește progresiv, devine un sistem în care toate sursele de finanțare pentru asigurarea depozitelor sunt furnizate de un fond european de asigurare a depozitelor. Sistemul european unic de asigurare a depozitelor este promovat de Comisia Europeană și a fost prezentat în Raportul celor cinci președinți drept un pas important pentru consolidarea uniunii bancare după creșterea responsabilității cu privire la supravegherea și rezoluția bancară peste nivelul statelor membre participante. Totodată, acest sistem va contribui la consolidarea celorlalți doi piloni. În paralel cu prezentarea unui astfel de sistem, Comisia a publicat la data de 24 noiembrie 2015 o comunicare privind pașii necesari pentru finalizarea uniunii bancare, în care sunt incluse măsuri suplimentare de diminuare a obstacolelor rămase în calea asigurării unui tratament egal la nivelul sectoarelor bancare, precum reducerea opțiunilor și a puterii discreționare în ceea ce privește aplicarea normelor prudențiale la nivel național sau promovarea convergenței legislației în materie de insolvență.

Tratarea în cadru reglementat a expunerilor la datoria suverană

Criza financiară recentă a demonstrat că ipoteza implicită potrivit căreia datoria suverană este lipsită de riscuri nu este corectă, fiind necesară o analiză a actualului cadru normativ privind riscul de țară. O modificare de natură financiară a cadrului normativ în acest domeniu necesită o soluție globală pentru garantarea unui tratament egal pentru bănci. Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară coordonează analiza modului actual de tratare în cadru reglementat a riscului suveran la nivel global și va examina posibilele opțiuni de politică. Comitetul de la Basel realizează această analiză cu atenție, de o manieră holistică și progresivă. Obiectivul este acela de a evalua și aspectele complexe referitoare la rolul pieţelor datoriilor suverane și la efectele pe care modificările cadrului de reglementare le pot avea asupra acestui rol, precum și asupra anumitor segmente de piață.

Beneficiile și costurile revizuirii cadrului de reglementare ar trebui analizate cu atenție. Evaluarea trebuie să reflecte impactul potențial asupra funcționării piețelor și a stabilității financiare și să țină seama de orice efecte secundare posibile asupra altor categorii de active care afectează capacitatea de intermediere a băncilor. Totodată, ar trebui luată în considerare și funcția de lichiditate a obligațiunilor guvernamentale, precum și orice alte implicații asupra mecanismului de transmisie a politicii monetare.

Descurajarea asumării de riscuri și consolidarea rezistenței la șocuri

BCE a contribuit la finalizarea mai multor reforme în domeniul reglementării în anul 2015, dar rămân de actualitate o serie de aspecte importante, care se referă îndeosebi la finalizarea cadrului privind efectul de levier și la evaluarea strategică a cadrului de adecvare a capitalului.

Finalizarea cadrului privind efectul de levier

Îndatorarea excesivă a reprezentat, în mod cert, una dintre principalele cauze ale crizei financiare. Cele mai mari bănci din Europa au atins niveluri ridicate de îndatorare înainte de declanșarea crizei financiare, valoarea mediană fiind de aproximativ 33 de ori mai mare decât fondurile proprii în perioada premergătoare crizei, unele bănci înregistrând niveluri de îndatorare și de 50 de ori mai mari decât fondurile proprii^[40]. Astfel, un efect de levier cuprinzător și bine calibrat, care își îndeplinește rolul alături de cadrul de adecvare a capitalului la riscuri, este un instrument important pentru contracararea riscurilor generate de îndatorarea excesivă. Studiile realizate de BCE indică faptul că efectul de levier, care completează cu eficacitate cerințele de capital pentru acoperirea riscurilor, ar determina o reducere semnificativă a probabilității ca băncile cu niveluri mari de îndatorare^[41] să se confrunte cu dificultăți. Unele aspecte ale cadrului privind efectul de levier sunt încă dezbătute de Comitetul de la Basel și se anticipează că analiza calibrării acestui instrument va fi finalizată în cursul anului viitor. Un prag minim de 3% al efectului de levier calculat pe baza fondurilor proprii de nivel 1 face obiectul unor teste care vor dura până la 1 ianuarie 2017 – data-limită pentru realizarea ajustărilor finale ale cadrului aplicabil, în vederea migrării către tratamentul aferent Pilonului 1 la 1 ianuarie 2018. La nivel european, Autoritatea bancară europeană a început elaborarea raportului privind impactul și calibrarea efectului de levier. Raportul va cuprinde evaluarea impactului efectului de levier, luând în considerare implicațiile comportamentale posibile ale cerinței privind efectul de levier, interacțiunea cu alte cerințe prudențiale și ciclicitatea.

Analiza strategică a cadrului de adecvare a capitalului

Un obiectiv important de politică al BCE este acela de a se asigura că băncile dispun de rate ale fondurilor proprii robuste și comparabile între jurisdicții. În acest sens, mai multe studii realizate de Comitetul de la Basel și de Autoritatea bancară europeană au identificat variația excesivă a cerințelor de capital ale băncilor în ultimii ani. Pentru a răspunde acestor preocupări prin formularea unor măsuri cuprinzătoare de politică, Comitetul de la Basel a început să realizeze o analiză strategică a cadrului Basel de adecvare a capitalului. Obiectivul acestui demers în desfășurare este acela de a dezvolta un mod de abordare care să limiteze utilizarea modelelor interne ale băncilor la un set de portofolii adecvate scopurilor de modelare. Această abordare ar impune restricții suplimentare pentru modelarea acelor portofolii, inclusiv prin stabilirea unor praguri minime sau prin eliminarea modelării parametrilor specifici. Totodată, potrivit acestei abordări, capitalul reglementat aferent tuturor celorlalte portofolii ar trebui calculat utilizând metode alternative definite de Comitet. Analiza vizează îmbunătățirea relației de echilibru dintre simplitate, comparabilitate și senzitivitate la risc, precum și îndeplinirea obiectivelor Comitetului referitoare la adecvarea, robustețea și coerența implementării.

Eliminarea problemei reprezentate de băncile considerate „prea mari pentru a da faliment”

Standardul capacității totale de absorbție a pierderilor aplicabil băncilor de importanţă sistemică globală și implicațiile acestuia pentru UE

Standardul capacității totale de absorbţie a pierderilor (TLAC) aplicabil băncilor de importanță sistemică globală (G-SIB), aprobat de Comitetul de stabilitate financiară în luna noiembrie 2015, este conceput astfel încât băncile de importanţă sistemică globală aflate în curs de a intra în dificultate să aibă capacități suficiente de absorbție a pierderilor și de recapitalizare în vederea implementării unei strategii de rezoluție ordonată. Acesta marchează un moment de referință pentru eliminarea problemei reprezentate de băncile considerate „prea mari pentru a da faliment”. Standardul este important pentru BCE atât din perspectiva stabilității financiare, cât și din cea a supravegherii și, prin urmare, BCE a contribuit în mod activ la dezvoltarea acestuia.

Standardul capacității totale de absorbţie a pierderilor stabilește o cerință minimă și definește criteriile de eligibilitate ale instrumentelor și pasivelor considerate. Scopul acestor criterii este de a garanta disponibilitatea acestor instrumente și pasive pentru absorbția pierderilor în procesul de rezoluție. Existența unei cerințe minime pentru capacitatea totală de absorbție a pierderilor în cazul tuturor băncilor de importanţă sistemică globală va contribui la asigurarea unui tratament egal la nivel mondial. De asemenea, de la caz la caz și dacă este necesar, autoritățile pot impune unei G-SIB cerințe mai stricte decât cele ale standardului TLAC. Cerința minimă pentru capacitatea totală de absorbţie a pierderilor este determinată pe baza a două niveluri de referință, unul ponderat la risc și celălalt neponderat la risc. Băncile de importanţă sistemică globală trebuie să dețină o capacitate totală de absorbție a pierderilor de cel puțin 16% din activele ponderate la risc ale grupului de rezoluție începând cu 1 ianuarie 2019 și de cel puțin 18% de la 1 ianuarie 2022. Totodată, din perspectiva unui nivel de referință neponderat la risc, capacitatea totală a acestora de absorbţie a pierderilor trebuie să fie de cel puțin 6% din numitorul efectului de levier (calculat în conformitate cu cerințele Basel III) începând cu 1 ianuarie 2019 și de cel puțin 6,75% de la 1 ianuarie 2022^[42].

Standardul capacității totale de absorbţie a pierderilor este similar cerinţei minime de fonduri proprii şi de pasive eligibile (MREL) din cadrul de rezoluție la nivelul UE, în pofida existenței unor diferențe notabile. Astfel, standardul TLAC se aplică numai băncilor de importanţă sistemică globală, în timp ce MREL se aplică tuturor instituțiilor de credit și firmelor de investiții. În plus, în cazul MREL nu a fost stabilit un prag minim spre deosebire de standardul TLAC. În temeiul clauzei de revizuire din Directiva privind redresarea şi rezoluţia bancară, cele două standarde ar trebui să devină compatibile până la finele anului 2016, luându-se totuși în considerare diferența în domeniul de aplicare al acestora.

Uniunea piețelor de capital

Eurosistemul susține crearea unei uniuni a piețelor de capital (UPC) pentru Europa. UPC are potențialul de a completa uniunea bancară și de a consolida Uniunea Economică şi Monetară prin îmbunătățirea partajării transfrontaliere a riscurilor și creșterea rezistenței la șocuri a sistemului financiar^[43]. Totodată, UPC va fi esențială pentru susținerea creșterii economice la nivel european prin diversificarea surselor de finanțare și stimularea accesului companiilor la acestea. La data de 30 septembrie 2015, Comisia Europeană a publicat un plan de acțiune care a evidențiat o serie de măsuri pentru constituirea principalelor componente ale UPC până în anul 2019. BCE apreciază planul de acțiune și susține măsurile timpurii conexe, în special propunerea privind un cadru european pentru securitizare, care include, de asemenea, tratamentul prudențial diferențiat pentru securitizarea simplă, transparentă și standardizată, ținând seama și de reducerea costurilor de capital ale băncilor. Aceasta va contribui la revitalizarea operațiunilor pe piețele de securitizare.

Pentru a maximiza avantajele oferite de UPC, sunt necesare măsuri pentru atingerea unui nivel ridicat de integrare financiară. Integrarea este completă atunci când toți participanții pe piață cu aceleași caracteristici relevante se supun unui set unic de reguli, au acces egal pe piețe și sunt tratați în mod nediscriminatoriu atunci când sunt activi pe piață. Pentru realizarea acestui demers este necesară o viziune pe termen lung, dar și o agendă ambițioasă privind pașii de parcurs în continuare. De exemplu, legislația națională privind insolvența, impozitele și titlurile de valoare ar trebui să fie mai armonizată.

Planul de acțiune publicat de Comisia Europeană propune o serie de măsuri timpurii. Pe lângă propunerea privind instituirea unui cadru european de securitizare, Comisia a publicat o consultare cu privire la dezvoltarea unui cadru pentru obligațiunile garantate la nivel european și o propunere de revizuire a regulilor referitoare la prospectele de emisiune. În timp ce consultarea vizează valorificarea regimurilor naționale și studierea fezabilității obligațiunilor garantate în cazul împrumuturilor pentru întreprinderi mici şi mijlocii, propunerea urmărește îmbunătățirea accesului companiilor la finanțare și simplificarea informațiilor pentru investitori. De exemplu, ar trebui eliminate obstacolele în calea obținerii de informații despre IMM. Aceste măsuri vor contribui la integrarea în continuare a piețelor de capital.

În concluzie, pentru instituirea UPC vor fi necesare atât „victorii rapide” timpurii pentru asigurarea continuității progreselor în acest sens, cât și eforturi susținute pe parcursul mai multor ani în diferite domenii esențiale pentru funcționarea piețelor de capital.

Alte atribuții și activități

Infrastructura pieței și plățile

Infrastructurile piețelor facilitează compensarea și decontarea plăților și a operațiunilor cu instrumente financiare și instrumente derivate. Siguranța și eficiența acestora sunt cruciale pentru menținerea încrederii în monedă și pentru sprijinirea operațiunilor de politică monetară și a stabilității sistemului financiar pe ansamblu. Integrarea infrastructurilor piețelor din Europa este o condiție necesară pentru realizarea unei piețe cu adevărat unice.

Eurosistemul joacă un rol central în ceea ce privește plățile și infrastructurile piețelor post-tranzacționare, îndeplinind trei funcții: de operator, catalizator și supraveghetor. Eurosistemul este operatorul TARGET2, infrastructura pentru serviciile de decontare în timp real a plăţilor urgente şi de mare valoare în euro în banii băncii centrale. În vederea facilitării utilizării transfrontaliere a garanțiilor pentru operațiunile de credit ale Eurosistemului, acesta pune la dispoziție Modelul băncilor centrale corespondente (Correspondent Central Banking Model - CCBM). Totodată, începând cu luna iunie 2015, noua infrastructură a Eurosistemului – TARGET2-Securities (T2S) – asigură decontarea instrumentelor financiare în banii băncii centrale. Privind în perspectivă, Secțiunea 1.1 de mai jos prezintă viziunea Eurosistemului pentru anul 2020 cu accent asupra strategiei acestuia pentru viitorul infrastructurii pieței.

În calitate de catalizator, Eurosistemul acordă în mod activ asistență acestui sector în ceea ce privește armonizarea proceselor post-tranzacționare, odată cu lansarea T2S, și găsirea de soluții pentru asigurarea unor operațiuni de plată, compensare și decontare sigure și eficiente pentru plățile de mică valoare în zona euro. Eurosistemul a pregătit tot procesul de implementare SEPA (Single Euro Payments Area - Zona unică de plăți în euro) de la crearea acesteia și va fi în continuare activ în domeniul plăților de mică valoare, fiind un promotor al inovării. Secțiunea 1.2. prezintă inovațiile realizate ca urmare a extinderii procesului de digitalizare a plăților.

În ceea ce privește funcția sa de monitorizare, Eurosistemul asigură gestionarea eficientă a riscurilor și stabilirea unor acorduri viabile de guvernanță pentru infrastructurile piețelor, încurajând schimbările, dacă este cazul. De exemplu, ca parte a implicării sale în stabilirea standardelor internaționale, Eurosistemul colaborează cu acest sector pentru a consolida rezistența infrastructurii pieței financiare la atacurile cibernetice. Totodată, se depun eforturi pentru sporirea eficienței și siguranței plăților de mică valoare. Referitor la supravegherea infrastructurilor instrumentelor financiare și ale instrumentelor derivate, Eurosistemul – în cooperare cu autorităţile de monitorizare şi cele de supraveghere în domeniu – a finalizat evaluarea proiectului T2S înainte ca noua platformă să fie lansată. În plus, au fost în centrul atenției riscurile asociate contrapărților centrale (CPC), datorită creșterii importanței lor sistemice. Acest aspect este abordat în continuare în Secțiunea 1.3.

Lansarea T2S și viitorul infrastructurii pieței

În iunie 2015 a fost lansată TARGET2-Securities, noua platformă unică a Eurosistemului pentru decontarea instrumentelor financiare. Cinci depozitari centrali de instrumente financiare din Elveția, Grecia, Italia, Malta și România sunt conectați la platformă, celelalte 16 piețe urmând să adere la aceasta în următorii doi ani. Dimensiunea multi-valutară a platformei T2S va deveni activă când coroana daneză va putea fi decontată pe aceasta, începând cu anul 2018. Se așteaptă ca mai multe țări și valute să adere la T2S în viitor.

T2S elimină diferențele dintre decontarea internă și cea transfrontalieră a instrumentelor financiare, oferind o soluție la dezavantajele fragmentării anterioare a pieței. T2S a fost un factor cheie în procesul de armonizare a standardelor și serviciilor post-tranzacționare, contribuind la o integrare financiară mai solidă și la crearea unei piețe europene cu adevărat unice.

Pe măsura continuării procesului de migrare la T2S, Eurosistemul privește în perspectivă pentru a se asigura că infrastructurile piețelor și plățile țin pasul cu evoluțiile tehnologice și beneficiază de eficiență sporită. Viziunea Eurosistemului pentru anul 2020 conturează o strategie pentru infrastructura pieței care reunește trei direcții de acțiune.

Prima direcție de acțiune constă în explorarea sinergiilor dintre TARGET2 și T2S. Infrastructura tehnică va fi astfel consolidată încât TARGET2 să poată beneficia de caracteristicile de ultimă generație disponibile în prezent pe T2S, de exemplu, prin optimizarea în continuare a mecanismelor de economisire a lichidității. A doua direcție de acțiune o reprezintă investigarea opțiunilor pentru a sprijini dezvoltarea unei soluții privind plățile instant la nivel european (Secțiunea 1.2). Cea de-a treia direcție de acțiune constă în continuarea armonizării și sporirii eficienței serviciilor furnizate de către Eurosistem referitoare la administrarea garanțiilor, inclusiv eventuala armonizare a tehnicilor și procedurilor de colateralizare. În cazul în care activitatea de armonizare are succes, ar putea fi analizată posibilitatea creării unui sistem comun de gestionare a colateralului la nivelul Eurosistemului.

În încercarea de a transforma în realitate viziunea pe care o are pentru anul 2020, Eurosistemul va coopera strâns cu piața, beneficiind de punctul de vedere al acesteia și asigurându-se că infrastructura de piață a Europei este ajustată la nevoile acesteia.

Digitalizarea plăților

În urma migrării cu succes la SEPA a transferurilor de credit și a schemelor de debitare directă din zona euro, atenția sectorului plăților și a Eurosistemului s-a îndreptat dinspre armonizare și integrare spre modernizare și inovare. A fost nevoie de această trecere, având în vedere omniprezența digitalizării în viața de zi cu zi. Sectorul plăților reacționează la așteptările și experiențele noi ale utilizatorilor. În unele țări europene, apar constant soluții privind plata printr-un dispozitiv mobil de la persoană la persoană sau plata fără contact. Unele dintre aceste soluții se bazează pe plățile instant, respectiv soluțiile de plată care asigură beneficiarului disponibilitatea imediată a fondurilor. Aceste servicii sunt însă disponibile numai la nivel național, nefiind nici interoperabile, nici accesibile la nivel european.

Pentru a evita o refragmentare a zonei SEPA prin apariția unei multitudini de soluții naționale individuale, Eurosistemul sprijină cu tărie dezvoltarea unei soluții de plată instant la nivel european. Consiliul privind plăţile de mică valoare în euro (The Euro Retail Payments Board - ERPB), prezidat de BCE, a invitat sectorul plăților să vină cu o propunere pentru proiectarea unei scheme de transfer de credit instant în euro la nivelul SEPA. Această propunere, care va constitui baza comună pentru soluțiile de plată instant în Europa, a fost susținută de ERPB în luna noiembrie 2015 și va fi materialul de bază pentru manualul în curs de elaborare de către Consiliul European de Plăți.

În ceea ce privește compensarea și decontarea plăților instant, BCE s-a angajat într-un dialog cu furnizorii de infrastructuri pentru pieţele plăților de mică valoare și își analizează propriul rol în decontarea acestor plăți, în calitate de operator al TARGET2.

În continuare, BCE s-a implicat în activitatea ERPB privind recomandările pentru facilitarea la nivel european a plăților printr-un dispozitiv mobil de la persoană la persoană și a plăților pe dispozitiv mobil și a celor de proximitate fără contact (contactless) cu cardul. Privind în perspectivă, noile soluții de plată și noii furnizori de servicii de plată care apar în mediul inovator al comerțului electronic vor reclama atenția Eurosistemului.

În luna februarie 2015, BCE a publicat un al doilea raport privind schemele de plăți cu monedă virtuală. În general, atenția acestui sector s-a îndreptat dinspre „valoare” înspre mecanismul integrat pentru transferarea acelei valori, respectiv tehnologia registrului disponibil participanților la schemă („blockchain”). BCE va continua să monitorizeze evoluțiile tehnologiei aflate la baza acestor scheme.

Administrarea riscurilor asociate contrapărților centrale

Criza financiară globală din 2007-2008 a evidențiat deficiențe semnificative privind transparența și gestionarea riscurilor pe piețele instrumentelor financiare derivate tranzacționate pe piața OTC, în special pe segmentul aferent tranzacțiilor compensate bilateral. Pe acest fond, liderii G20 au convenit la Summit-ul de la Pittsburgh din 2009 ca toate instrumentele derivate OTC standardizate să fie compensate în mod centralizat.

Ca urmare a obligaţiei privind compensarea centralizată, contrapărţile centrale administrează o parte tot mai mare a riscurilor financiare generate de tranzacţiile cu instrumente derivate OTC, iar robusteţea acestora continuă să câştige în importanţă din perspectiva stabilităţii financiare. În acest context, în februarie 2015, miniştrii finanţelor şi guvernatorii băncilor centrale din G20 au cerut Comitetului pentru stabilitate financiară să dezvolte, împreună cu Comitetul pentru plăți și infrastructuri de piață (CPMI), Organizaţia Internaţională a Comisiilor de Valori Mobiliare şi Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară, un plan de lucru elaborat de comun acord pentru a promova rezistența la șocuri a contrapărţilor centrale, planificarea redresării şi identificarea posibilităților de soluționare a unei situații de criză. „Planul de lucru al contrapărților centrale (CPC) pentru anul 2015” cuprinde patru părți principale: (i) evaluarea adecvării măsurilor aplicate în prezent pentru reziliența CPC (inclusiv a capacității de absorpție a pierderilor și a lichidității, precum și testarea la stres); (ii) inventarierea mecanismelor existente de redresare ale CPC, inclusiv a instrumentelor de distribuire a pierderilor, și examinarea posibilității de impunere a unor standarde cu un caracter mai granular; (iii) analiza regimurilor actuale de rezoluție ale CPC și a aranjamentelor de planificare a rezoluției și o examinare a necesității unor standarde cu caracter mai granular sau a unor resurse suplimentare constituite; și (iv) evaluarea interdependenţelor dintre CPC, membrii lor de compensare direcți și indirecți și alte instituții financiare, precum și a potențialelor canale de transmitere a riscului prin intermediul acestor interdependențe. BCE este direct implicată în aceste direcţii de activitate prin intermediul comitetelor internaţionale specializate.

În vederea unei cooperări mai intense, la data de 29 martie 2015, BCE și Bank of England au anunțat^[44] măsuri menite să sporească stabilitatea financiară pe piețele de compensare centralizată din cadrul UE prin intermediul unei abordări comune și coordonate. În acest context, BCE şi Bank of England au semnat acorduri pentru îmbunătățirea schimbului de informații și a cooperării privind CPC din Regatul Unit cu operațiuni importante în euro.

BCE, precum și alte bănci centrale din Eurosistem, au continuat să se implice în activitatea derulată de colegiile de autorități competente care supraveghează CPC din UE cu volume importante de compensare centralizată în euro, conform Regulamentului privind Infrastructura Pieței Europene (European Market Infrastructure Regulation - EMIR). În 2015, acesta a prevăzut aprobarea propunerii de extindere a serviciilor CPC.

La data de 2 septembrie 2015, BCE a publicat răspunsul la consultarea publică a Comisiei Europene privind revizuirea EMIR. BCE a avansat o serie de propuneri pentru consolidarea cadrului de supraveghere aplicat de colegii în cazul CPC și îmbunătățirea calității raportării datelor referitoare la instrumentele derivate în vederea sporirii transparenței.

Servicii financiare către alte instituții

Administrarea operațiunilor de împrumut și creditare

BCE poartă responsabilitatea pentru administrarea operaţiunilor de împrumut şi creditare încheiate de Uniunea Europeană prin intermediul mecanismului de asistență financiară pe termen mediu (MTFA)^[45] și al Mecanismului european de stabilizare financiară (MESF)^[46]. În anul 2015, BCE a procesat plățile de dobânzi pentru împrumuturile acordate în cadrul MFTA. La data de 31 decembrie 2015, valoarea totală a operaţiunilor aflate în derulare prin intermediul acestui mecanism se ridica la 5,7 miliarde EUR. În anul 2015, BCE a procesat tragerea și rambursarea cu succes a unui credit „punte” pe termen scurt acordat Greciei în cadrul MESF în urma unei decizii adoptate de Consiliul UE. Totodată, BCE a procesat diverse plăți și plăți de dobânzi pentru împrumuturile acordate în cadrul MESF. La data de 31 decembrie 2015, valoarea totală a operaţiunilor aflate în derulare prin intermediul acestui mecanism se ridica la 46,8 miliarde EUR.

De asemenea, BCE poartă responsabilitatea pentru administrarea plăților rezultate în legătură cu operațiunile aflate în derulare prin intermediul European Financial Stability Facility (EFSF)^[47] și al Mecanismului european de stabilitate (MES)^[48]. În anul 2015, BCE a procesat diverse plăți de dobânzi și comisioane pentru împrumuturile acordate în cadrul EFSF. Totodată, BCE a procesat tragerea a două tranșe din împrumutul acordat Greciei în cadrul MES în urma unei decizii adoptate de Consiliul UE. De asemenea, BCE a procesat contribuțiile membrilor MES, precum și diverse plăți de dobânzi și comisioane pentru împrumuturile acordate prin intermediul acestui mecanism.

BCE poartă responsabilitatea pentru procesarea tuturor plăților aferente acordului privind facilitatea de împrumut pentru Grecia.^[49] La data de 31 decembrie 2015, valoarea totală a operațiunilor aflate în derulare în cadrul acestui acord se ridica la 52,9 miliarde EUR.

Serviciile Eurosistemului de administrare a rezervelor

În anul 2015 au continuat să fie disponibile o serie cuprinzătoare de servicii financiare în cadrul Serviciilor Eurosistemului de administrare a rezervelor (ERMS), instituit în anul 2005 în scopul administrării activelor de rezervă în euro deţinute de clienţii Eurosistemului. Unele BCN din Eurosistem (așa-numiții „furnizori de servicii ai Eurosistemului”) oferă, cu respectarea anumitor termeni și condiții armonizate cu standardele generale de piață, o serie completă de servicii băncilor centrale, autorităților monetare și agențiilor guvernamentale situate în afara zonei euro, precum și organismelor internaționale. BCE îndeplinește un rol general de coordonare, promovând funcționarea fără sincope a cadrului instituit și raportând către Consiliul guvernatorilor.

Numărul clienților care mențin cu Eurosistemul o relaţie de afaceri privind ERMS a fost de 285 în anul 2015, comparativ cu 296 în anul 2014. În ceea ce privește serviciile în sine, totalul deținerilor agregate (care includ active de trezorerie și dețineri de titluri) administrate în cadrul ERMS a înregistrat, în cursul anului 2015, o creștere de aproximativ 6% față de sfârșitul anului 2014.

Bancnote şi monede

BCE și BCN din zona euro sunt responsabile cu emisiunea de bancnote euro în cadrul zonei euro și cu menținerea încrederii în această monedă.

Circulaţia bancnotelor şi a monedelor

În anul 2015, numărul și valoarea bancnotelor euro aflate în circulație au crescut cu aproximativ 7,8% și, respectiv, 6,6%. La sfârşitul anului, numărul bancnotelor euro aflate în circulaţie era de 18,9 miliarde, în valoare totală de 1 083 miliarde EUR (Graficele 27 și 28). Bancnota de 50 EUR a consemnat cel mai rapid ritm anual de creștere, care s-a situat la 11,8% în 2015. Cererea pentru această cupiură a crescut abrupt la jumătatea anului. Cea mai probabilă explicație pentru această evoluție este faptul că turiștii care au călătorit în Grecia au avut mai mult numerar asupra lor decât de obicei, ca urmare a limitării retragerilor de numerar impuse în această țară (aplicată însă numai rezidenților). Producția bancnotelor euro se împarte între BCN, care au fost responsabile cu producția a 6,0 miliarde de bancnote în 2015.

Se estimează că, în termeni valorici, aproximativ un sfert din bancnotele euro aflate în circulaţie sunt deţinute în afara zonei euro, cu precădere în ţările învecinate cu zona euro. Bancnotele euro, în principal cupiurile de 500 EUR și 100 EUR, sunt deţinute în afara zonei euro ca mijloc de tezaurizare şi pentru decontarea tranzacţiilor pe pieţele internaţionale. Numerarul prezintă avantajul decontării imediate fără a fi necesară o evaluare a solvabilității contrapărții.

În 2015, numărul total de monede euro aflate în circulație a crescut cu 4,7%, ajungând la 116,1 miliarde. La sfârşitul anului 2015, valoarea monedelor aflate în circulaţie era de 26,0 miliarde EUR, în creştere cu 4% faţă de finele anului 2014.

În anul 2015, BCN din zona euro au verificat autenticitatea şi caracteristicile necesare circulaţiei pentru aproximativ 32,9 miliarde de bancnote, retrăgând din circulație circa 5,2 miliarde dintre acestea. Totodată, Eurosistemul și-a continuat eforturile de a ajuta fabricanții de echipamente pentru procesarea bancnotelor să asigure îndeplinirea standardelor BCE pentru verificarea autenticității și calității bancnotelor euro înainte de repunerea acestora în circulație. În anul 2015, instituțiile de credit și alți agenți profesioniști care operează cu numerar au verificat 31 de miliarde de bancnote euro din punct de vedere al autenticității și calității cu ajutorul acestor aparate.

Bancnote euro falsificate

În 2015, Eurosistemul a retras din circulație aproximativ 899 000 de bancnote euro falsificate. Raportat la numărul bancnotelor euro autentice aflate în circulaţie, numărul bancnotelor euro falsificate se menţine la un nivel foarte scăzut. Evoluţia pe termen lung consemnată de volumul bancnotelor falsificate retrase din circulaţie este prezentată în Graficul 29. Falsificatorii au manifestat predilecţie pentru bancnotele de 20 EUR şi 50 EUR din prima serie de bancnote euro, în anul 2015 acestea reprezentând 50,5% şi respectiv 34,2% din numărul total al bancnotelor falsificate. Avansul ușor înregistrat de numărul total de bancnote falsificate în 2015 a fost, în principal, determinat de majorarea ponderii bancnotelor de 50 EUR falsificate. Graficul 30 prezintă detalii cu privire la structura pe cupiuri.

BCE sfătuieşte în continuare publicul să rămână vigilent la eventualele fraude, să-şi amintească testul „atinge-privește-înclină”, și să nu se bazeze niciodată numai pe un singur element de siguranță. Totodată, agenţii profesionişti care operează cu numerar beneficiază de cursuri de specializare pe baze continue, atât în Europa, cât şi în afara acesteia, iar pentru a sprijini lupta Eurosistemului împotriva falsificării sunt puse la dispoziţie materiale informative care sunt în permanenţă actualizate. De asemenea, BCE colaborează cu Europolul, Interpolul și Comisia Europeană pentru atingerea acestui obiectiv.

A doua serie de bancnote euro

La data de 25 noiembrie 2015, o nouă bancnotă de 20 EUR a început să circule, fiind cea de-a treia bancnotă lansată din seria Europa. Asemenea noilor bancnote de 5 EUR și 10 EUR, care au intrat în circulație în mai 2013 și septembrie 2014, noua bancnotă de 20 EUR conține elemente de siguranță sporite, inclusiv un portret în filigran și un „număr verde-smarald” care creează un efect luminos care se deplasează în sus şi în jos în momentul înclinării bancnotei, schimbându-si totodată și culoarea. Noua bancnotă de 20 EUR conține, de asemenea, un element de siguranță nou și inovator: fereastra-portret din hologramă, în care apare portretul Europei (personajul din mitologia greacă) în momentul în care bancnota este ținută în dreptul luminii. În perioada care a precedat introducerea noii bancnote de 20 EUR, BCE și BCN din zona euro au derulat o campanie de informare a publicului și a agenților profesionişti care operează cu numerar cu privire la noua bancnotă și la caracteristicile acesteia. Acestea au luat totodată și o serie de măsuri menite să sprijine producătorii şi utilizatorii de echipamente pentru procesarea bancnotelor în ceea ce privește pregătirea introducerii noii bancnote.

Celelalte cupiuri din seria Europa vor fi introduse în decurs de câțiva ani.

Statistică

BCE, asistată de BCN, dezvoltă, colectează, calculează şi diseminează o gamă extinsă de statistici care sunt importante pentru sprijinirea politicii monetare a zonei euro, a funcțiilor de supraveghere ale BCE, a altor atribuții diverse ale SEBC, precum și a atribuțiilor Comitetul european pentru risc sistemic (CERS). Datele statistice sunt utilizate şi de autorităţile publice, operatorii pe pieţele financiare, mass-media şi publicul larg.

În anul 2015, SEBC a continuat să furnizeze date statistice periodice referitoare la zona euro fără sincope sau întârzieri. Totodată, SEBC a depus eforturi considerabile pentru a finaliza implementarea noilor standarde internaționale aplicabile tuturor datelor statistice ale BCE și pentru a răspunde noilor cereri de date statistice foarte prompte, de calitate superioară și cu un caracter mai granular la nivel de țară, sector și instrumente^[50].

Date statistice noi şi îmbunătăţite referitoare la zona euro

Începând cu data de 1 ianuarie 2015, BCE publică cu frecvență zilnică rata dobânzii spot la trei luni derivată din curba randamentelor estimată pe baza obligațiunilor emise de administrațiile publice centrale din zona euro, cu ratingul AA sau cu ratinguri superioare. De la publicarea sa inițială, această rată a fost utilizată de FMI drept componenta euro a ratei dobânzii la drepturile speciale de tragere, înlocuind rata EUREPO la trei luni.

Începând cu luna ianuarie 2015, datele statistice publicate cu privire la emisiunile de titluri au inclus defalcări mai cuprinzătoare pe sector emitent și tipul de instrumente, în conformitate cu versiunea recent adoptată a Sistemului European de Conturi (SEC 2010).

În luna aprilie 2015, datele statistice aferente balanței de plăți și poziției investiționale internaționale au fost îmbunătățite substanțial prin publicarea datelor începând cu anul 2008. Acestea sunt în conformitate cu metodologia din a șasea ediție a Manualului privind balanța de plăți al FMI și includ o defalcare detaliată pe zone geografice a contrapărților.

Totodată, începând cu luna iulie 2015, datele statistice publicate cu privire la evoluțiile monetare, ratele dobânzilor bancare practicate în relaţia cu persoanele fizice, fondurile de investiții și societăţile vehicul investițional au cuprins noi defalcări, precum cea pe sector emitent și cea pe tipul de instrumente, care respectă SEC 2010. Datele statistice aferente fondurilor de investiții conțin date suplimentare privind noile categorii de fonduri de investiții, precum fondurile de capital privat și fondurile tranzacționate la bursă înregistrate în zona euro. Indicatorii statistici privind ratele dobânzilor practicate de bănci cuprind indicatori suplimentari referitori la creditele curente defalcate pe scadența reziduală și următoarea perioadă de fixare a ratei dobânzii. Totodată, în cazul creditelor renegociate, ratele dobânzilor sunt prezentate separat în cadrul noilor credite.

În luna august 2015, datele bancare consolidate (setul de date SEBC pentru sistemul bancar din UE pe bază consolidată) au fost îmbunătățite semnificativ, iar frecvența acestora a crescut, devenind din semestrială trimestrială. Această îmbunătățire a beneficiat de intrarea în vigoare a Standardelor tehnice de implementare privind raportarea în scopuri de supraveghere, elaborate de ABE, care au sporit considerabil cantitatea de informații comparabile la nivelul UE. Mai exact, indicatorii privind calitatea activelor au fost în mare măsură înlocuiți cu noi date privind expunerile neperformante, precum și cu elemente cheie referitoare la expunerile restructurate. De asemenea, sunt puse la dispoziție noi măsurători ale lichidității, finanțării și ale activelor grevate de sarcini.

În luna septembrie 2015, BCE a publicat noi date statistice privind creditele ajustate cu vânzările și securitizarea, furnizând informații mai cuprinzătoare cu privire la creditele care au fost acordate de băncile din zona euro, dar care nu mai apar în bilanțurile acestora.

În octombrie 2015, BCE a început să publice date lunare privind soldurile TARGET2, date defalcate pe valute privind acțiunile cotate emise de rezidenții zonei euro și date statistice anuale mai cuprinzătoare privind plățile, ținând cont de implementarea SEPA și alte evoluții pe piața plăților din Europa.

În luna noiembrie 2015, BCE a început să publice un nou raport statistic trimestrial cu privire la sectorul gospodăriile populației, acoperind activitățile economice și financiare desfășurate de acesta și prezentând indicatori cheie pentru zona euro și o comparație la nivelul celor 19 țări din zona euro.

În decembrie 2015, BCE a publicat un Sondaj al practicilor naționale, care a descris în amănunt metodologiile aplicate în țările din zona euro pentru colectarea datelor statistice referitoare la bilanţul IFM.

Alte evoluţii în domeniul statisticii

În luna martie 2015, BCE a publicat un Regulament^[51] privind raportarea de informații financiare în materie de supraveghere, care extinde treptat cerințele referitoare la raportare la toate entitățile supravegheate care încă nu raportează pe baza rapoartelor financiare în scopuri de supraveghere (FINREP), cu efect începând cu finele anului 2015.

În condițiile în care instituțiile care aplică standardele internaționale de raportare financiară la nivel consolidat au deja obligația de a prezenta rapoarte FINREP, Regulamentul extinde raportarea obligatorie la: (i) grupurile supravegheate semnificative care aplică normele contabile naționale; (ii) entitățile supravegheate semnificative care raportează la nivel individual atât conform standardelor internaționale de raportare financiară, cât și normelor contabile naționale; și la (iii) grupurile mai puțin semnificative care aplică normele contabile naționale și la entitățile supravegheate mai puțin semnificative.

SEBC a continuat să se concentreze asupra câtorva proiecte aflate în derulare care vizează creșterea în timp a disponibilității și calității datelor statistice derivate din baze de microdate noi ori considerabil îmbunătățite. În anul 2015, au fost făcute eforturi semnificative: (i) în vederea dezvoltării noului cadru de colectare a datelor cu caracter granular cu privire la credite, un proiect de regulament fiind publicat în luna decembrie 2015 ca urmare a interesului public mare pentru acest proiect, precum și (ii) în scopul extinderii procesului de colectare a datelor privind emisiunile și deținerile de titluri individuale. Mai exact, Regulamentul și Orientarea privind datele statistice referitoare la deținerile de titluri de valoare au fost actualizate pentru a îmbunătăți procesul de colectare a datelor cu privire la dețineri de la companiile de asigurări. De asemenea, se află în derulare și activitatea de implementare a noilor date statistice pe piața monetară din zona euro, care va consta în colectarea zilnică de informații privind tranzacțiile individuale la nivelul principalelor segmente ale pieței (respectiv segmentele garantate și negarantate, segmentul operațiunilor de swap valutar și segmentul overnight aferent operaţiunilor swap) începând cu luna aprilie 2016.

La nivel internațional, BCE – ca membră a Grupului Interinstituţional privind Statisticile Economice şi Financiare (Inter-Agency Group on Economic and Financial Statistics - IAG) – a continuat să urmărească îndeaproape obiectivele Data Gaps Initiative, care a fost lansată în luna aprilie 2009 de către miniștrii de finanțe din G20 și guvernatorii băncilor centrale pentru a completa lacunele de date identificate în urma crizei financiare globale. După elaborarea și implementarea celor 20 de recomandări inițiale din prima fază, BCE susține puternic cea ce-a doua fază a acestei inițiative, adoptată în luna septembrie 2015.

Cercetarea economică

Elaborarea de lucrări de cercetare științifică de înaltă calitate contribuie în mod esențial la îndeplinirea obiectivelor principale ale BCE și la găsirea de soluții în contextul priorităților în schimbare ale instituției. În anul 2015, activitățile de cercetare economică au fost consolidate pe fondul numeroaselor noi provocări importante întâmpinate de factorii de decizie. De subliniat că această activitate a fost reorganizată în mai puține grupuri de cercetare (și anume, șapte). Totodată, trei rețele importante de cercetare au contribuit la stimularea unei colaborări neîntrerupte pe teme importante de cercetare la nivelul întregului SEBC.^[52]

Prioritățile și grupurile de cercetare ale BCE

În anul 2015, cercetarea economică la nivelul BCE s-a desfășurat în cadrul a șapte grupuri de cercetare cu reprezentanți din diverse departamente, care s-au axat împreună pe patru priorități principale: (i) integrarea impactului schimbărilor intervenite la nivelul structurii economice și financiare în analiza ciclurilor economice și în procesul de prognoză; (ii) evaluarea transmisiei măsurilor de politică monetară, inclusiv a cadrului operațional în schimbare și a implementării acestuia; (iii) lansarea activității de cercetare în materie de supraveghere microprundențială și bancară și dezvoltarea în continuare a analizei macroprudențiale, precum și (iv) înțelegerea interacțiunii dintre politica monetară unică și politicile fiscale, structurale și prudențiale, pe fondul unui cadru instituțional al UE în schimbare.

În ceea ce privește prioritățile (i) și (ii), eforturile de cercetare s-au concentrat în principal pe aprofundarea înțelegerii cauzelor inflației scăzute și ale erorilor persistente de prognoză a ratei inflației. Rezultatele au evidențiat relevanța ambelor canale, extern și intern. Pe parte externă, dificultatea de a prognoza prețul petrolului a fost identificată drept un factor determinant al erorilor recente de prognoză a inflației. Prin urmare, a fost elaborată o serie de modele noi, menite să contribuie la îmbunătățirea prognozei privind evoluţiile de pe piața petrolului și, de asemenea, la sintetizarea diferitelor rezultate ale modelelor. În ceea ce privește factorii interni, activitatea de cercetare a evidențiat o posibilă subestimare a dimensiunii deficitului de cerere agregată și o consolidare a legăturii existente între dinamica activității din economia reală și inflație, ca posibilă sursă de supraestimare a acesteia din urmă. În plus, cercetarea a contribuit la identificarea de noi riscuri asociate unei posibile dezancorări a anticipațiilor privind inflația și a arătat modalitatea în care inflația scăzută poate avea tendința de a se autostabiliza la aceste niveluri atunci când ratele nominale ale dobânzilor ating limita minimă, respectiv zero. Totodată, cercetarea a scos în evidență faptul că semnalele privind orientarea viitoare a ratelor dobânzilor și măsurile neconvenționale de politică monetară pot deține un rol important în acest mediu, prin atenuarea riscurilor de dezancorare și prin sprijinirea cererii agregate.

Atât politicile microprudențiale, cât și cele macroprudențiale s-au aflat tot mai mult în prim-planul activității de cercetare derulate de BCE în cursul anului 2015. În urma instituirii Mecanismului unic de supraveghere, cercetarea a pus accentul pe efectele reglementării și ale altor politici guvernamentale asupra conduitei băncilor și a bilanțurilor acestora. De asemenea, s-a acordat o prioritate sporită dezvoltării unor modele de analiză a politicilor macroprudențiale și a interacțiunii acestora cu alte politici, inclusiv cu cea monetară. Analiza diferențelor și a dezechilibrelor existente între țările din zona euro a rămas un punct central de interes pentru activitatea de cercetare aferentă priorității (iv) de mai sus. Un rezultat important al acestei activități a constat în identificarea factorilor structurali care ar putea explica divergențele, inclusiv blocajele instituționale pe piața forței de muncă și pe piața bunurilor și serviciilor, care pot frâna creșterea. În domeniul piețelor financiare, noi cercetări importante au pus accentul pe dezvoltarea de indicatori pentru evaluarea integrării financiare și a vulnerabilităților sectorului bancar.

Rețelele de cercetare ale Eurosistemului/SEBC

Rețelele de cercetare ale Eurosistemului/SEBC au avut în continuare o contribuție semnificativă în anul 2015.Aceasta a inclus activitatea Reţelei de cercetare pentru studiul consumului şi finanţelor populaţiei, a Rețelei de cercetare pentru studiul dinamicii salariale și a Rețelei de cercetare pentru studiul competitivității.

Activitatea Reţelei de cercetare pentru studiul consumului şi finanţelor populaţiei s-a axat pe analiza datelor puse la dispoziție de Sondajul privind consumul și finanțele gospodăriilor populației realizat de Eurosistem. Acest sondaj a avut ca obiectiv principal înțelegerea modului în care eterogenitatea microeconomică influențează rezultatele la nivel macroeconomic. Pe parcursul anului, activitatea de cercetare privind diverse aspecte ale consumului și finanțelor populației a continuat, incluzând analiza efectelor modificărilor intervenite la nivelul avuției populației asupra consumului și a distribuirii avuției în rândul populației și de la o țară la alta. Datele sondajului au fost utilizate pentru a măsura efectele inflației și ale deflației asupra avuției populației. O constatare importantă a fost aceea că populația tânără, de clasă medie, care are tendința să se împrumute pentru achiziționarea de locuințe, are cel mai mult de pierdut în episoadele de deflație, în timp ce populația cu avuție acumulată – populația mai înstărită și mai în vârstă – este cea mai afectată de efectele inflației. În plus, datele Sondajului privind consumul și finanțele gospodăriilor populației au fost utilizate pentru a estima cum s-a reflectat scăderea ratelor dobânzilor în reducerea serviciului datoriei pentru gospodăriile individuale, constatările sugerând că ratele serviciului datoriei au scăzut semnificativ în special în cazul populației cu cele mai mici venituri (a se vedea Figura 2).

Rețeaua de cercetare pentru studiul dinamicii salariale a lansat a treia rundă a sondajului său, cu participarea activă a 25 de BCN. Datele naționale au fost colectate în anul 2014 și la începutul anului 2015 și a fost compilat un set de date armonizate de la o țară la alta. Sondajul își propune să evalueze modul în care firmele s-au adaptat la diversele șocuri și schimbări de natură instituțională intervenite odată cu criza financiară. Mai multe proiecte de cercetare aflate în desfășurare utilizează aceste date colectate recent la nivelul firmelor pentru a realiza o analiză fundamentată la nivel microeconomic a ajustării condițiilor de pe piețele forței de muncă din statele membre ale UE în perioada 2010-13. Aceasta include analiza (i) momentului de apariție a șocurilor și a persistenței acestora, precum și a (ii) reacției la șocuri a gradului de ocupare a forței de muncă și a veniturilor salariale, și analiza relației dintre acestea și reformele structurale.

În cursul anului 2015, Rețeaua de cercetare pentru studiul competitivității a analizat în detaliu, pe baza unui nou set de date privind firmele din UE, factorii determinanți ai comerțului și ai competitivității, transmisia șocurilor de la nivel internațional și alocarea de resurse la nivelul UE. O constatare importantă a rețelei a fost aceea că, între altele, competitivitatea europeană depinde într-o măsură mai mare de elementele non-preț legate de inovare, tehnologie și capacități organizaționale decât de prețuri, costuri și salarii. Totodată, rețeaua a constatat că dispersia productivității firmelor constituie un determinant de bază al rezultatelor agregate ale comerțului internațional, având în vedere, de exemplu, gradul ridicat de eterogenitate a reacțiilor exportatorilor la diferite șocuri. În 2015, setul de date a fost extins în continuare, permițând o evaluare mai actualizată a modificărilor survenite în timp la nivelul distribuției productivității (de exemplu, anterior și ulterior crizei) și incluzând diferențieri între caracteristicile firmelor, cum ar fi dimensiunea și țara în care își desfășoară activitatea.

Conferințe și publicații

Organizarea de conferințe și ateliere de cercetare stimulează schimbul de rezultate ale activității de cercetare și dezbaterea critică a acestora. BCE a organizat o serie de astfel de evenimente în anul 2015. Unul dintre evenimentele de marcă a fost Forumul BCE privind activitatea băncilor centrale, organizat în Sintra, Portugalia, pe tema „Inflație și șomaj în Europa”. Un alt atelier de lucru important, organizat în noiembrie 2015, a pus accentul pe „Provocările politicii monetare într-un mediu cu inflație scăzută”.

De asemenea, multe dintre activitățile de cercetare derulate de BCE s-au soldat cu lucrări publicate. Seria Caietelor de studii ale BCE contribuie la comunicarea în timp util a concluziilor cercetărilor, în anul 2015 fiind publicate, în total, 117 lucrări în cadrul acestei serii. Totodată, 67 de lucrări elaborate în întregime sau parțial de angajați ai BCE au apărut în publicații de referință, aceasta reprezentând o creștere semnificativă față de 2014 și incluzând un număr mai mare de studii publicate în reviste economice și financiare de prim rang.

Activități și atribuții de natură juridică

Pe parcursul anului 2015, BCE a luat parte la mai multe proceduri judiciare la nivelul UE. De asemenea, BCE a adoptat numeroase avize în contextul cerinței prevăzute în Tratat de a fi consultată cu privire la orice proiect de act al Uniunii și orice proiect de reglementare la nivel național din domeniile sale de competență, la care se adaugă asigurarea respectării interdicțiilor de finanțare monetară și de acces privilegiat.

Participarea BCE la proceduri judiciare la nivelul UE

Referitor la tranzacțiile monetare definitive (TMD), ca urmare a primei cereri de decizie preliminară formulate de Curtea Constituțională Federală (Germania), Curtea de Justiție a Uniunii Europene și-a însușit, în esență, concluziile avocatului general prezentate la 14 ianuarie 2015 și a confirmat compatibilitatea TMD cu prevederile Tratatelor în hotărârea aferentă cauzei C-62/14 din 16 iunie 2015. Această hotărâre a consfințit faptul că BCE dispune de o largă putere de apreciere în ceea ce privește formularea și implementarea politicii monetare. Având în vedere că TMD urmăresc să mențină unicitatea politicii monetare în zona euro și să asigure un mecanism adecvat de transmisie a acestei politici, tranzacțiile fac obiectul mandatului BCE, respectiv menținerea stabilității prețurilor. În speță, TMD nu constituie o intervenție în domeniul de competență al statelor membre vizând politica economică. Conform hotărârii Curții, împrejurarea că punerea în aplicare a TMD este subordonată respectării depline de către statele membre în cauză a unor programe de ajustare macroeconomică derulate în cadrul EFSF sau MES nu a fost de natură să modifice această concluzie, întrucât astfel se evită riscul ca măsurile de politică monetară să contravină eficacității politicii economice desfășurate de statele membre. În plus, TMD respectă principiul proporționalității. Totodată, referitor la interdicţia de finanţare monetară, Curtea a susținut că achizițiile de obligațiuni guvernamentale pe piețele secundare nu trebuie să aibă un efect echivalent celui al achiziției directe de astfel de obligațiuni pe piața primară, iar aceste achiziții nu trebuie utilizate pentru a ocoli obiectivul articolului 123 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Astfel, trebuie prevăzute suficiente garanții în programul de achiziționare de obligațiuni guvernamentale. Curtea a statuat că TMD prevăd astfel de garanții; în mod deosebit, se evită orice garanții că obligațiunile emise vor fi achiziționate ulterior de către SEBC. Curtea a subliniat că TMD nu sunt de natură să diminueze stimulentele pentru statele membre în cauză de a desfășura o politică bugetară sănătoasă. Pe baza acestei decizii preliminare, Curtea Constituțională Federală va pronunța sentința definitivă privind constituționalitatea tranzacțiilor monetare definitive.

În luna octombrie 2015, Tribunalul Uniunii Europene a statuat în favoarea BCE în toate cele patru litigii pendinte cu deținătorii de titluri de stat grecești. Reclamanții au pretins că au suferit pierderi financiare și că le-au fost încălcate drepturile fundamentale de proprietate și libertate economică în urma restructurării parțiale a datoriei suverane a Greciei în anul 2012. În cauza T-79/13, Tribunalul a constatat, cu privire la pretinsul prejudiciu, că BCE nu a comis niciun act ilicit de natură să angajeze răspunderea acesteia în condițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene. De asemenea, Tribunalul a clarificat faptul că, deși BCE a fost implicată în monitorizarea evoluțiilor economice din Grecia, participarea sectorului privat la procesul de restructurare a datoriei nu poate fi reținută în sarcina acesteia, întrucât astfel de măsuri țineau, în primul rând, dacă nu exclusiv, de autoritatea statului elen. S-a confirmat că rolul de ansamblu al BCE în contextul implicării sectorului privat a fost pur consultativ și s-a încadrat în limitele mandatului său, în conformitate cu prevederile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și ale Tratatului de instituire a Mecanismului european de stabilitate. Similar deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza privind tranzacțiile monetare definitive (a se vedea mai sus), Tribunalul a subliniat că BCE dispune de o largă putere de apreciere în ceea ce privește formularea și implementarea politicii monetare, adăugând că o eventuală răspundere în acest sens poate fi atrasă numai prin nerespectarea vădită și gravă a limitelor în exercitarea competențelor sale în domeniu. Celelalte trei cauze, T-350/14, T-38/14 și T-413/14, au fost respinse pentru motive de inadmisibilitate.

La data de 4 martie 2015, Tribunalul s-a pronunțat în cauza T-496/11 cu referire la validitatea juridică a politicii privind localizarea aplicabilă sistemelor de compensare prin contraparte centrală (CPC), ca parte integrantă a cadrului politicii de supraveghere a Eurosistemului. În anul 2011, Regatul Unit a introdus o acțiune în anulare a cadrului politicii de supraveghere, pe motiv că prin acesta se instituie o cerință privind localizarea aplicabilă anumitor CPC stabilite în state membre care nu fac parte din Eurosistem. Tribunalul a susținut că acest cadru conține cerințe cu caracter de reglementare, iar competența BCE în domeniul supravegherii nu include aplicarea unor astfel de cerințe pentru CPC. Prin urmare, Tribunalul a anulat cadrul politicii de supraveghere, în măsura în care impune cerințe de localizare anumitor CPC. Consiliul guvernatorilor a adoptat la data de 10 septembrie 2015 o versiune preliminară revizuită a cadrului politicii de supraveghere, din care au fost eliminate cerințele de localizare pentru CPC și care a fost publicată pe website-ul BCE.

Avize BCE și cazuri de neconsultare a BCE

Articolul 127 alineatul (4) și articolul 282 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevăd obligativitatea consultării BCE în legătură cu orice proiect de act al Uniunii și orice proiect de reglementare la nivel național din domeniul său de competență^[53]. Toate avizele BCE sunt publicate pe website-ul acesteia. Avizele BCE asupra propunerilor de legislație a UE sunt, de asemenea, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În anul 2015, BCE a adoptat un număr de 3 avize cu privire la proiecte legislative ale UE și 55 de avize referitoare la proiecte legislative naționale din sfera sa de competență.

La nivelul UE, BCE a adoptat avizele CON/2015/10 și CON/2015/18 referitoare la indicele armonizat al prețurilor de consum, precum și avizul CON/2015/4 privind reexaminarea misiunii și a organizării Comitetului european pentru risc sistemic.

Numeroase consultări din partea autorităților naționale s-au referit la conferirea unor atribuții noi băncilor centrale naționale (BCN), inclusiv rolul acestora ca autorități naționale de rezoluție^[54], în legătură cu funcționarea mecanismelor naționale de rezoluție^[55], schemele de garantare a depozitelor^[56], registrele conturilor bancare^[57], un registru central al creditelor de consum, cadrul juridic privind mediatorul de credite, reglementarea leasingului financiar și a societăților care achiziționează credite^[58], precum și protecția consumatorilor. BCE a adoptat avize asupra modificărilor propuse la statutele băncilor centrale naționale, vizând - printre altele - independența BCN sau numirea și demiterea membrilor organelor de decizie ale acestora^[59]. De asemenea, BCE a adoptat avize referitoare la acte normative din domenii precum plăți, bancnote^[60], protecția împotriva contrafacerii, ratele rezervelor minime obligatorii, statistică^[61], restructurarea creditelor exprimate în monedă străină^[62], supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și stabilitatea financiară^[63].

Pe parcursul anului 2015 au existat 17 cazuri de neconsultare a BCE asupra unor proiecte de reglementare la nivel naţional, următoarele cazuri fiind considerate clare şi importante^[64].

Parlamentul bulgar nu a solicitat avizul BCE în legătură cu modificarea legii privind instituțiile de credit și alte acte normative^[65], existând preocupări referitoare la eventuala încălcare a principiului independenței băncii centrale.

Autoritățile croate nu au consultat BCE în privința unei legi^[66] prin care se stabilește un curs de schimb fix pentru ratele lunare aferente creditelor exprimate în franci elvețieni sau legate la această monedă. Avizul BCE nu a fost solicitat nici pentru un act normativ derivat din cel de mai sus, prin care se prevede conversia acestor credite în împrumuturi denominate în euro sau legate la moneda unică. Având în vedere importanța acestei măsuri, BCE a emis din proprie inițiativă avizul CON/2015/32, însă parlamentul croat a adoptat actul normativ anterior adoptării de către BCE a avizului menționat.

BCE nu a fost consultată de autoritățile din Grecia în privința actului normativ prin care s-a dispus o vacanță bancară de scurtă durată și s-au impus restricții asupra retragerilor de numerar și transferurilor de capital. BCE a admis caracterul extraordinar și temporar al actului normativ menționat, care a fost adoptat în regim de urgență din motive imperative de interes public vizând ajustarea necesară a controalelor asupra capitalului.

Autoritățile maghiare nu au solicitat avizul BCE în legătură cu noile acte normative referitoare la: (i) instituirea unui fond extraordinar de garantare a investițiilor^[67]; (ii) măsuri privind insolvența persoanelor fizice^[68] și (iii) conversia în forinți a anumitor credite de consum exprimate în valută^[69].

BCE a emis din proprie inițiativă avizul CON/2015/55 referitor la proiectul de act normativ elaborat de autoritățile irlandeze privind perceperea unei taxe de timbru la retragerea de numerar de la bancomate, având în vedere că măsura prezintă relevanță generală la nivelul SEBC, întrucât riscă să transforme bancnotele euro într-un mijloc de plată mai costisitor decât metodele electronice, ceea ce ar constitui un dezavantaj pentru moneda unică.

BCE nu a fost consultată de autoritățile portugheze în privința modificărilor aduse procedurii de numire a conducerii executive a Banco de Portugal.

De asemenea, autoritățile slovace nu au solicitat avizul BCE în legătură cu amendamentele la codul comercial și actele conexe^[70], în virtutea cărora guvernul este abilitat să impună instituțiilor financiare o taxă specială vizând consolidarea fondurilor proprii ale persoanelor juridice cu capital integral de stat.

Autoritățile slovene nu au consultat BCE în privința unei legi referitoare la analizarea sistematică a proiectelor de importanță națională, a cărei sferă de aplicare include, printre altele, garanțiile vizând independența Banka Slovenije și a organismelor sale decizionale.

BCE a decis să emită din proprie inițiativă un aviz (CON/2015/56) referitor la proiectul de lege elaborat de autoritățile române privind stingerea datoriilor garantate cu ipotecă prin transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil, având în vedere că măsura prezintă relevanță generală la nivelul SEBC din perspectiva stabilității sistemului financiar din România și a potențialelor repercusiuni ample asupra economiei și sectorului bancar.

S-a considerat că au existat cazuri clare şi repetate de nerespectare a obligaţiei de consultare a BCE din partea Ciprului, Greciei, Irlandei, Italiei și Ungariei.

Evoluția cadrului juridic aplicabil Mecanismului unic de supraveghere: Comitetul administrativ de control

Comitetul administrativ de control, alcătuit din cinci membri și doi membri supleanți, efectuează verificări administrative interne ale deciziilor de supraveghere ale BCE. Acesta și-a început activitatea în luna septembrie 2014 și a verificat până în prezent o serie de decizii contestate, la solicitarea entităților vizate de deciziile de supraveghere.

Respectarea interdicțiilor de finanțare monetară și de acces privilegiat

În conformitate cu articolul 271 litera (d) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, BCE îi revine responsabilitatea de a monitoriza respectarea de către băncile centrale naționale (BCN) din UE și de către BCE a interdicțiilor impuse de articolele 123 și 124 ale Tratatului și de Regulamentele (CE) nr. 3603/93 și 3604/93 ale Consiliului. Articolul 123 interzice BCE și BCN acordarea de credite pe descoperit de cont sau de orice alt tip de facilitate de credit autorităților publice și altor instituţii sau organisme ale UE, precum și efectuarea de achiziții de titluri de creanță de pe piața primară. Articolul 124 interzice orice măsură care nu se întemeiază pe considerente de ordin prudențial și care stabilește accesul privilegiat al autorităților publice și al instituțiilor sau organismelor UE la instituțiile financiare. În paralel cu Consiliul guvernatorilor, Comisia Europeană urmărește respectarea acestor dispoziții de către statele membre ale UE.

De asemenea, BCE supraveghează achizițiile de pe piața secundară, de către băncile centrale din UE, ale titlurilor de creanță emise de sectorul public național, de sectoarele publice ale altor state membre, precum și de instituții și organisme ale UE. Conform expunerii de motive din Regulamentul (CE) nr. 3603/93 al Consiliului, achiziția de pe piața secundară a titlurilor de creanță emise de sectorul public nu trebuie să fie utilizată în scopul de a eluda obiectivul articolului 123 din Tratat. Acest tip de achiziții nu ar trebui să devină o formă de finanțare monetară indirectă a sectorului public.

Exercițiul de monitorizare aferent anului 2015 a confirmat faptul că dispozițiile articolelor 123 și 124 din Tratat și ale Regulamentelor Consiliului în acest domeniu au fost, în general, respectate.

Exercițiul de monitorizare a relevat faptul că nu toate BCN din UE au aplicat pe parcursul perioadei analizate politici de remunerare a depozitelor sectorului public pe deplin conforme cu plafoanele de remunerare. Mai exact, câteva BCN trebuie să garanteze că plafonul de remunerare a depozitelor sectorului public este reprezentat de rata dobânzii aferentă depozitelor overnight negarantate, chiar și în cazul în care aceasta înregistrează o valoare negativă.

Pe parcursul anului 2015, reducerea volumului activelor Irish Bank Resolution Corporation (IBRC) de către Banc Ceannais na hÉireann/Central Bank of Ireland, inclusiv prin vânzările de instrumente de îndatorare pe termen lung cu dobândă variabilă, reprezintă un pas în direcția necesară de cesiune integrală a acestor active. Totuși, un calendar mai ambițios al vânzărilor ar diminua în continuare preocupările serioase care persistă în ceea ce privește finanțarea monetară.

În contextul preocupărilor exprimate în cadrul ediției 2014 a Raportului anual, BCE a continuat să monitorizeze o serie de programe lansate de Magyar Nemzeti Bank (MNB) în anul 2014, care nu au legătură cu politica monetară și ar putea fi percepute ca fiind într-un potențial conflict cu interdicția de finanțare monetară, în măsura în care s-ar putea considera că MNB preia din atribuțiile guvernului sau că acordă stimulente financiare acestuia. Inițiativele includ un program de investiții imobiliare, un program de promovare a culturii financiare prin intermediul unei rețele constituite din șase fundații, transferul foștilor angajați ai Autorității de supraveghere financiară din Ungaria la MNB, precum și un program de achiziționare de obiecte de artă și de proprietăți culturale maghiare. Întrucât preocupările exprimate de BCE au rămas de actualitate în decursul anului 2015, aceasta va monitoriza în continuare cu atenţie operațiunile respective, pentru a garanta faptul că derularea acestora nu intră în conflict cu interdicția de finanțare monetară. Totodată, MNB trebuie să se asigure că resursele alocate rețelei de fundații nu sunt utilizate, în mod direct sau indirect, în scopuri de finanțare a statului.

În anul 2015, Magyar Nemzeti Bank a achiziționat participația majoritară la Bursa de valori din Budapesta, evoluție de natură să genereze preocupări privind finanțarea monetară, întrucât MNB a utilizat efectiv resurse ale băncii centrale pentru sprijinirea unui obiectiv de politică economică considerat, de regulă, a fi de competența guvernului. De asemenea, MNB a adoptat o serie de modificări în privința instrumentelor sale de politică monetară pentru a veni în sprijinul propriului program de autofinanțare. Întrucât băncile sunt astfel stimulate să achiziționeze titluri de stat denominate în forinți, unele dintre aceste modificări ar putea fi considerate, în ansamblu, un mijloc de eludare a interdicției de acces privilegiat prevăzute la articolul 124 din Tratat. BCE recomandă MNB să reevalueze cu atenție aceste operațiuni pentru a evita eventuale încălcări ale interdicțiilor de finanțare monetară și de acces privilegiat.

Bank of Greece a rambursat un angajament al statului elen în cadrul acordului stand-by cu FMI utilizând dețineri de DST, în condițiile în care riscurile și avantajele aferente reveneau băncii centrale. Rambursarea a generat preocupări serioase din perspectiva finanțării monetare, deoarece s-a materializat în finanțarea de către Bank of Greece a unei obligații a sectorului public față de un terț. Acordul care reglementează procedurile de deținere și utilizare a conturilor în DST alocate de FMI, încheiat cu autoritățile elene în luna decembrie 2015, vizează preîntâmpinarea unor situații similare în viitor.

Relațiile europene și internaționale

Relațiile europene

În lumina experienței acumulate în perioada de criză, în anul 2015 au fost luate în continuare măsuri pentru definitivarea uniunii bancare, combaterea fragmentării piețelor financiare și avansarea procesului de redresare a sectorului financiar din zona euro, concretizate în propunerea Comisiei Europene de instituire a unui sistem european de asigurare a depozitelor și în instituirea Mecanismului unic de rezoluție. Situația economică din zona euro și negocierile privind asistența financiară oferită Greciei au fost, de asemenea, definitorii pentru stabilirea agendei reuniunilor Eurogrupului și ale Consiliului ECOFIN, la care au participat președintele BCE și alți membri ai Comitetului executiv al BCE. Necesitatea unei strategii coerente în materie de politici fiscale, financiare și structurale, menite să stimuleze redresarea economică în Europa, a fost intens dezbătută în reuniunile Consiliului European și în reuniunile la nivel înalt ale zonei euro la care a fost invitat președintele BCE. În anul 2015, BCE a menținut un dialog strâns cu instituțiile și forurile europene, în special cu Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul ECOFIN, Eurogrupul și Comisia Europeană.

Procesul de finalizare a Uniunii economice și monetare a Europei

Președintele BCE, în colaborare cu președintele Comisiei Europene, președintele reuniunii la nivel înalt a zonei euro, președintele Eurogrupului și președintele Parlamentului European, și-a adus contribuția la un raport intitulat „Finalizarea Uniunii economice și monetare a Europei”, care a fost publicat la 22 iunie 2015. În conformitate cu mandatul reuniunii la nivel înalt a zonei euro din octombrie 2014, și anume acela „de a pregăti pașii următori către o mai bună guvernanță economică în zona euro”, raportul conține o foaie de parcurs în trei etape pentru realizarea unei uniuni economice și monetare profunde și veritabile.

Ulterior raportului, Comisia Europeană a adoptat, la 21 octombrie 2015, un pachet de măsuri care stabilesc calea de urmat în procesul de implementare a propunerilor pe termen scurt ale raportului, în special în ceea ce privește consiliile naționale de competitivitate, înființarea Consiliului fiscal european și realizarea de progrese către o reprezentare externă unificată a zonei euro în cadrul forurilor internaționale, în special la nivelul FMI.

Aceștia sunt primii pași în direcția îmbunătățirii cadrului de guvernanță economică. Privind în perspectivă, mandatul și independența instituțională a Consiliului fiscal european ar trebui clarificate și consolidate pentru a asigura că acesta poate avea un rol important în vederea sporirii transparenței și a îmbunătățirii conformității cu normele fiscale.^[71] În schimb, consiliile de competitivitate ar putea conferi un nou impuls procesului de implementare a reformelor structurale în țările din zona euro, însă la înființarea acestora trebuie să se țină seama de necesitatea garantării independenței lor atât la nivel național, cât și la cel al rețelei din zona euro.^[72] La rândul său, BCE a continuat să susțină măsuri ferme în vederea finalizării uniunii bancare, care ar trebui să includă crearea unui mecanism de sprijin comun și credibil pentru Fondul unic de rezoluție, precum și lansarea unui sistem european de asigurare a depozitelor. În acest context, BCE consideră binevenit proiectul de regulament al Comisiei, care vizează instituirea unui astfel de sistem. Alături de uniunea bancară, o uniune a piețelor de capital din UE poate să consolideze Uniunea economică și monetară printr-o mai bună partajare transfrontalieră a riscurilor și printr-o creștere a rezilienței sistemului financiar, precum și să stimuleze accesul mai facil și mai larg la finanțare, alături de continuarea procesului de integrare financiară europeană.^[73]

Privind în perspectivă, aceste măsuri pe termen scurt trebuie să fie implementate rapid, astfel cum se arată în raport. Ulterior, ar trebui demarate fără întârziere activități în sensul detalierii viziunii pe termen lung privind Uniunea economică și monetară. BCE a subliniat frecvent necesitatea aplicării coerente și depline a dispozițiilor cadrului actual, precum și a creșterii suveranității exercitate în comun pe termen mediu și lung, de exemplu printr-o guvernanță consolidată prin mutarea accentului de la norme la instituții. Eurosistemul se declară pregătit să sprijine aceste activități.

Asumarea răspunderii într-un cadru democratic

BCE este răspunzătoare pentru acțiunile sale în fața Parlamentului European, ca organism alcătuit din reprezentanții aleși ai cetățenilor UE. În anul 2015, președintele BCE a luat parte la patru audieri periodice ale Comisiei pentru afaceri economice și monetare din cadrul Parlamentului European, care au avut loc la 23 martie, 15 iunie, 23 septembrie și 12 noiembrie. În cadrul acestor audieri, membrii Parlamentului European au manifestat un interes deosebit față de situația economică din zona euro, de programul extins de achiziționare de active al BCE, de programele de ajustare macroeconomică și de reformarea guvernanței zonei euro. Pe lângă aceste audieri periodice, președintele a participat, la data de 25 februarie, la ședința plenară referitoare la rezoluția Parlamentului European privind Raportul anual al BCE pentru anul 2013. În plus, vicepreședintele BCE a prezentat comisiei susmenționate Raportul anual al BCE pentru anul 2014 la data de 20 aprilie, iar Yves Mersch, membru al Comitetului executiv, a participat la o audiere publică privind TARGET2-Securities în fața aceleiaşi comisii la 16 iunie.

Totodată, BCE și-a îndeplinit obligațiile de raportare prin prezentarea de rapoarte periodice și prin oferirea de răspunsuri la întrebările adresate în scris de membrii Parlamentului European, numărul acestor întrebări crescând considerabil în anul 2015, respectiv la 179, și depășind numărul scrisorilor primite pe durata întregii legislaturi precedente (a se vedea Figura 3). Răspunsurile la aceste scrisori sunt publicate pe website-ul BCE. Cele mai multe întrebări au vizat implementarea măsurilor neconvenționale de politică monetară ale BCE, perspectivele economice și programele de ajustare macroeconomică.

BCE a continuat să ofere consultanță în cadrul dezbaterilor purtate de Parlamentul European și Consiliul UE pe tema propunerilor legislative din sfera sa de competență.

Totodată, BCE răspunde în fața Parlamentului European și a Consiliului UE pentru activitățile sale în materie de supraveghere bancară. În acest context, președintele Consiliului de supraveghere al BCE a participat la cinci audieri publice în fața Comisiei pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului European, precum și la anumite reuniuni ale Consiliului ECOFIN și ale Eurogrupului. Informații mai detaliate se regăsesc în Raportul anual al BCE privind activitățile de supraveghere pentru anul 2015.

Relațiile internaționale

Pe fondul unui mediu internațional dificil, BCE a luat parte la dezbaterile din cadrul forurilor internaționale, a colectat informații și a emis comunicări privind politica proprie, consolidându-și astfel relațiile cu principalele instituții omoloage de la nivel internațional. Aceasta a avut o importanță deosebită într-un an în care autoritățile monetare de pe mapamond erau gata să își reorienteze politicile.

G20

Pe fondul redresării modeste a activității economice pe plan internațional și a gradului ridicat de volatilitate la nivelul unor economii de piață emergente, BCE a contribuit în mod activ la discuțiile din cadrul G20, care au pus accentul pe stimularea creșterii la nivel mondial și a rezilienței economice, evidențiind totodată necesitatea unei implementări riguroase a planurilor de reformă. În contextul unor decizii majore de politică monetară și al altor decizii de politică, a fost abordată, de asemenea, problema efectelor de contagiune la nivel global ale politicilor economice naționale. Pentru a diminua gradul de incertitudine și efectele negative ale contagiunii, s-a evidențiat faptul că deciziile de politică și acțiunile asociate ar trebui să fie atent calibrate și comunicate fără echivoc.

În cadrul reuniunii la nivel înalt de la Antalya, liderii G20 au raportat progresele înregistrate în sensul implementării strategiilor de creștere orientate către majorarea nivelului PIB agregat din țările lor cu (cel puțin) 2% până în anul 2018. Finalizarea punctelor esențiale de pe agenda reformei financiare a fost primită cu entuziasm, evidențiindu-se necesitatea unei implementări coerente. Totodată, liderii G20 au analizat progresele înregistrate în cadrul altor inițiative globale, cel mai notabil fiind proiectul referitor la erodarea bazei impozabile și la transferul profiturilor, care are drept obiectiv modernizarea normelor internaționale de impozitare. În ansamblu, măsurile G20 ar trebui să intensifice creșterea reală și potențială, să sprijine crearea de locuri de muncă, să consolideze reziliența, să promoveze dezvoltarea și să sporească gradul de incluziune a politicilor.

Aspecte de politică referitoare la FMI și la arhitectura financiară internațională

BCE a contribuit activ la dezbaterile din cadrul FMI pe tema arhitecturii financiare internaționale. Pentru a veni în sprijinul consolidării vocii UE și a zonei euro, BCE a sprijinit coordonarea pozițiilor comune. În anul 2015, FMI a efectuat revizuirea periodică realizată o dată la cinci ani a metodei de evaluare a drepturilor speciale de tragere (DST) pentru a asigura că importanța relativă a principalelor monede în sistemul financiar și comercial mondial este reflectată în continuare de coşul DST. Un aspect fundamental dezbătut în cadrul revizuirii din 2015 a vizat oportunitatea extinderii setului de monede din coșul DST pentru a include renminbi chinezesc. Anterior acestei revizuiri, autoritățile chineze au realizat o serie de reforme pentru a stimula libera utilizare a renminbi. Consiliul executiv al FMI a aprobat la 30 noiembrie 2015 includerea renminbi în coșul DST, cu aplicare de la 1 octombrie 2016.

Reforma privind cotele de participare la FMI și guvernanța acestuia, convenită în anul 2010, a rămas neadoptată în anul 2015, deoarece nu a fost ratificată de Statele Unite, cel mai mare stat membru al FMI. Totuși, la finele anului, Congresul SUA a autorizat ratificarea reformelor în anumite condiții. Odată cu intrarea în vigoare a reformelor, FMI va beneficia de o guvernanță îmbunătățită, care va reflecta mai bine rolul economiilor de piață emergente, iar resursele pe bază de cote ale FMI vor crește în mod semnificativ. BCE susține menținerea unui FMI puternic, care dispune de resurse adecvate și este bazat pe cote de participare, reducând astfel dependența acestuia de resursele împrumutate. În anul 2015 au continuat eforturile privind posibilele reforme care vizează creșterea flexibilității cadrului de creditare al FMI. Totodată, FMI și-a revizuit în întregime programele pentru 27 de țări (inclusiv 23 de acorduri de finanțare) din perioada 2008-2015. Revizuirea a avut în vedere, între altele, strategia de ajustare pentru membrii unei uniuni monetare și rolul finanțării regionale pentru programele din zona euro.

Cooperarea tehnică

BCE a continuat să își extindă sfera cooperării tehnice cu băncile centrale din afara UE. Cooperarea BCE cu băncile centrale din țările care au perspectiva de a adera la UE a inclus două programe de cooperare și activități derulate în cadrul unei serii de ateliere de lucru regionale. Cele două programe de cooperare au fost implementate în comun cu BCN, au fost finanțate de UE și au fost destinate Băncii Centrale a Muntenegrului, Băncii Centrale a Republicii Kosovo, Băncii Albaniei și Băncii Naționale a Republicii Macedonia. Atelierele de lucru regionale au pus accentul pe provocările instituționale în contextul aderării la UE, pe supravegherea macroprudențială și microprudențială și pe consolidarea utilizării monedelor locale în sistemele financiare naționale. Cooperarea tehnică completează activitățile periodice de monitorizare și analiză a evoluțiilor economice și financiare din țările candidate și potențial candidate la UE derulate de BCE, precum și dialogul pe teme de politici cu băncile centrale din aceste țări. Totodată, BCE a continuat să își consolideze cooperarea cu economiile de piață emergente din cadrul G20, în vederea partajării expertizei tehnice și a celor mai bune practici. În acest context, BCE a semnat în anul 2015 un nou memorandum de înțelegere cu Reserve Bank of India.

Comunicarea externă

Politica monetară explicată cetățenilor europeni

Activitatea de comunicare reprezintă un instrument esențial pentru sprijinirea eficacității politicii monetare a BCE și consolidarea încrederii în rândul cetățenilor din zona euro. Încă de la început, BCE a depus eforturi pentru asigurarea unui grad ridicat de transparență, fiind, de exemplu, prima bancă centrală importantă care a organizat periodic conferințe de presă după fiecare ședință de politică monetară.

În anii ulteriori declanșării crizei financiare, BCE a considerat că este chiar mai important să explice deciziile sale de politică monetară, inclusiv o serie de măsuri neconvenționale, într-o manieră clară și transparentă. Dacă publicul larg și piețele financiare înțeleg reacția probabilă a BCE într-o anumită situație, atunci își pot crea așteptări rezonabile cu privire la măsurile viitoare de politică monetară. Cu cât gradul de înțelegere este mai ridicat, cu atât schimbările intervenite la nivelul politicii monetare se transmit mai rapid în variabilele financiare. Aceasta poate accelera transmisia măsurilor de politică monetară la nivelul deciziilor referitoare la investiții și consum, accelerând totodată eventualele ajustări care se impun în plan economic.

În anul 2015, eforturile în materie de comunicare ale BCE au vizat în primul rând o mai mare transparență în vederea creșterii responsabilității instituției. BCE coordonează politica monetară în beneficiul celor 338 milioane de cetățeni ai zonei euro, în cadrul căreia se vorbesc 16 limbi diferite. Banca gestionează această pluralitate profitând de avantajul inerent al unui Eurosistem cu 19 bănci centrale naționale. Astfel, colegii din fiecare țară asigură diseminarea și înțelegerea mesajelor BCE la nivel local.

În anul 2015, BCE a trebuit să recurgă în continuare la măsuri neconvenționale pentru a-și îndeplini mandatul într-un mediu marcat de un grad tot mai ridicat de incertitudine. În acest context, aceasta a resimțit mai acut obligația de a explica publicului motivele pentru care o anumită linie de acțiune a fost preferată în raport cu alta.

Publicarea de dări de seamă privind politica monetară

În anul 2014, Consiliul guvernatorilor al BCE a decis să publice dări de seamă ale ședințelor de politică monetară începând cu anul 2015. Aceste dări de seamă, care sunt publicate de regulă în termen de patru săptămâni de la fiecare ședință de politică monetară, contribuie la o mai bună înțelegere a modului în care Consiliul guvernatorilor evaluează economia și a măsurilor de politică adoptate de acesta. Dările de seamă sintetizează discuțiile referitoare la analiza economică și monetară și la orientarea de politică monetară, fără a purta semnătura unui autor. Publicarea acestora consolidează responsabilitatea și eficacitatea BCE și contribuie la gestionarea provocării instituirii unei politici monetare într-o uniune monetară multistatală, îndeplinind obiectivele strategice ale Eurosistemului și ale MUS în materie de responsabilitate, independență, credibilitate și apropiere de cetățean.

Principiile directoare ale comunicării externe

În continuarea eforturilor de îmbunătățire a transparenței, Comitetul executiv al BCE a decis, de asemenea, să publice periodic calendarul fiecărui membru al său începând cu luna noiembrie 2015, cu un decalaj de trei luni. Publicarea calendarelor evidențiază, totodată, angajamentul BCE în ceea ce privește transparența și răspunderea.

În anul 2015, activitatea de comunicare a BCE s-a axat în mod deosebit pe extinderea orientării acomodative a politicii monetare, și anume pe implementarea programului extins de achiziționare de active. În luna noiembrie, BCE a împlinit un an în calitate de autoritate de supraveghere bancară. Cele mai multe discursuri publice susţinute de membrii Comitetului executiv și de cei ai Consiliului de supraveghere, precum și angajamentele mediatice ale acestora au făcut referire la aceste aspecte.

În plus, membrii Comitetului executiv au participat la audieri în Parlamentul European, în cadrul cărora și-au explicat acțiunile în fața legiuitorilor, sporind astfel gradul de conștientizare și de înțelegere în rândul publicului cu privire la atribuțiile și politicile Eurosistemului (a se vedea Secțiunea 7 din prezentul capitol pentru mai multe detalii).

Membrii Comitetului executiv respectă o serie de principii directoare referitoare la luările de cuvânt cu și fără caracter public, precum și la întâlnirile bilaterale, care urmăresc să asigure integritatea instituției.

Aceste decizii de dată recentă constituie noi etape în procesul de creștere a transparenței.

Noul website: explicarea modului de funcționare a BCE

Internetul reprezintă o modalitate de a relaționa cu cetățenii din întreaga zonă euro. În anul 2015, BCE a lansat un nou website pentru a asigura o mai bună navigare și o accesibilitate sporită a conținutului oferit. O nouă secțiune explică teme relevante într-un limbaj simplu și folosind multimedia. De exemplu, un material video arată cum funcționează platforma T2S pentru decontarea operațiunilor cu instrumente financiare. Pagina principală a BCE prezintă în prim plan discursuri, comunicate de presă și interviuri cu membri ai Comitetului executiv. Contul de Twitter numără, în prezent, peste 300 000 de abonați și este utilizat pentru a promova publicații și mesaje-cheie ale discursurilor, în timp ce YouTube este folosit pentru publicarea de înregistrări video, iar Flickr pentru fotografii. BCE este prezent acum inclusiv pe LinkedIn.

Două instrumente sporesc accesibilitatea statisticilor. Website-ul „Statisticile zonei euro” a fost dezvoltat în cooperare cu băncile centrale naționale din cadrul Eurosistemului, cu scopul de a asigura accesul mai facil la statisticile zonei euro și la cele naționale. Aplicația ECBstatsApp oferă un acces rapid și ușor la datele publicate în baza de date statistice a BCE (Statistical Data Warehouse).

O nouă clădire: inaugurarea sediului principal al BCE

Noua clădire a BCE, construită pe amplasamentul fostei piețe de gros din Frankfurt, a fost inaugurată în luna martie. Ceremonia de inaugurare a continuat în ciuda protestelor anticapitalism organizate în fața sediului principal al instituţiei și în întreg orașul. Clădirea oferă spațiu de birouri pentru cel mult 2 900 de angajați, iar la ultimul etaj se află sala de ședințe a Consiliului guvernatorilor. BCE a organizat o serie largă de activități și evenimente media cu ocazia construcției și inaugurării noului sediu, oferind, de exemplu, tururi ghidate ale clădirii și invitându-i pe cei din vecinătate la o zi a porților deschise.

Noul sediu găzduiește în subsolul din aripa de est a clădirii un monument în memoria populației evreiești deportate în perioada 1941-1945. Memorialul, un proiect dezvoltat în parteneriat cu Comunitatea evreiască din Frankfurt și cu Primăria orașului Frankfurt pe Main, a fost inaugurat în noiembrie 2015.

Anexa 1 Cadrul instituțional

Organele de decizie și guvernanța corporativă ale BCE

Eurosistemul și Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) sunt coordonate de organele de decizie ale BCE, respectiv Consiliul guvernatorilor și Comitetul executiv. Consiliul general reprezintă cel de-al treilea organ de decizie al BCE, atât timp cât există state membre ale UE care nu au adoptat încă moneda unică. Organele de decizie își desfășoară activitatea în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cu Statutul SEBC și cu regulamentele de procedură^[74]. Procesul decizional în cadrul Eurosistemului şi al SEBC este centralizat. Cu toate acestea, BCE și BCN din zona euro colaborează, pe plan strategic și operațional, în vederea realizării obiectivelor comune ale Eurosistemului, cu respectarea principiului descentralizării, conform Statutului SEBC.

Consiliul guvernatorilor

Consiliul guvernatorilor este principalul organ de decizie al BCE și este alcătuit din membrii Comitetului executiv al BCE și guvernatorii BCN din țările zonei euro. Extinderea zonei euro în urma aderării Lituaniei, care a devenit cea de-a 19-a țară membră a acesteia la data de 1 ianuarie 2015, a determinat implementarea unui sistem de rotație a drepturilor de vot ale membrilor Consiliului guvernatorilor.

Începând cu luna ianuarie 2015, ședințele de politică monetară au loc la fiecare șase săptămâni. Dările de seamă ale acestor ședințe de politică monetară sunt publicate de regulă la distanță de patru săptămâni.

Consiliul guvernatorilor

Mario Draghi Președintele BCE

Vítor Constâncio Vicepreședintele BCE

Josef Bonnici Guvernatorul Bank Ċentrali ta’ Malta/Central Bank of Malta

Luc Coene Guvernatorul Nationale Bank van België/ Banque Nationale de Belgique (până la data de 10 martie 2015)

Benoît Cœuré Membru în Comitetul executiv al BCE

Carlos Costa Guvernatorul Banco de Portugal

Chrystalla Georghadji Guvernatorul Central Bank of Cyprus

Ardo Hansson Guvernatorul Eesti Pank

Patrick Honohan Guvernatorul Banc Ceannais na hÉireann/Central Bank of Ireland (până la data de 25 noiembrie 2015)

Boštjan Jazbec Guvernatorul Banka Slovenije

Klaas Knot Președintele De Nederlandsche Bank

Philip R. Lane Guvernatorul Banc Ceannais na hÉireann/Central Bank of Ireland (începând cu data de 26 noiembrie 2015)

Sabine Lautenschläger Membru în Comitetul executiv al BCE

Erkki Liikanen Guvernatorul Suomen Pankki – Finlands Bank

Luis M. Linde Guvernatorul Banco de España

Jozef Makúch Guvernatorul Národná banka Slovenska

Yves Mersch Membru în Comitetul executiv al BCE

Ewald Nowotny Guvernatorul Oesterreichische Nationalbank

Christian Noyer Guvernatorul Banque de France (până la data de 31 octombrie 2015)

Peter Praet Membru în Comitetul executiv al BCE

Gaston Reinesch Guvernatorul Banque centrale du Luxembourg

Ilmārs Rimšēvičs Guvernatorul Latvijas Banka

Jan Smets Guvernatorul Nationale Bank van België/ Banque Nationale de Belgique (începând cu data de 11 martie 2015)

Yannis Stournaras Guvernatorul Bank of Greece

Vitas Vasiliauskas Președintele C.A. al Lietuvos bankas

François Villeroy de Galhau Guvernatorul Banque de France (începând cu data de 1 noiembrie 2015)

Ignazio Visco Guvernatorul Banca d’Italia

Jens Weidmann Președintele Deutsche Bundesbank

Rândul din față (de la stânga la dreapta): Carlos Costa, Ignazio Visco, Sabine Lautenschläger, Vítor Constâncio, Mario Draghi, Chrystalla Georghadji, Yannis Stournaras, Philip R. Lane, Yves Mersch

Rândul din mijloc (de la stânga la dreapta): Benoît Cœuré, Ewald Nowotny, Josef Bonnici, Jozef Makúch, Luis M. Linde, Ilmārs Rimšēvičs, Erkki Liikanen

Rândul din spate (de la stânga la dreapta): Boštjan Jazbec, Peter Praet, François Villeroy de Galhau, Jan Smets, Gaston Reinesch, Klaas Knot, Ardo Hansson, Vitas Vasiliauskas

Notă: Jens Weidmann nu era disponibil în momentul realizării fotografiei.

Comitetul executiv

Comitetul executiv este compus din președintele și vicepreședintele BCE și alți patru membri desemnați de Consiliul European, principiul de vot fiind majoritatea calificată, după consultarea Parlamentului European și a BCE.

Comitetul executiv

Mario Draghi Președintele BCE

Vítor Constâncio Vicepreședintele BCE

Benoît Cœuré Membru în Comitetul executiv al BCE

Sabine Lautenschläger Membru în Comitetul executiv al BCE

Yves Mersch Membru în Comitetul executiv al BCE

Peter Praet Membru în Comitetul executiv al BCE

Rândul din față (de la stânga la dreapta): Sabine Lautenschläger, Mario Draghi (Președinte), Vítor Constâncio (Vicepreședinte)

Rândul din spate (de la stânga la dreapta): Yves Mersch, Peter Praet, Benoît Cœuré

Consiliul general

Consiliul general este alcătuit din președintele și vicepreședintele BCE și guvernatorii BCN din toate cele 28 de state membre ale UE.

Consiliul general

Mario Draghi Președintele BCE

Vítor Constâncio Vicepreședintele BCE

Marek Belka Președintele Narodowy Bank Polski

Josef Bonnici Guvernatorul Bank Ċentrali ta’ Malta/Central Bank of Malta

Mark Carney Guvernatorul Bank of England

Luc Coene Guvernatorul Nationale Bank van België/ Banque Nationale de Belgique (până la data de 10 martie 2015)

Carlos Costa Guvernatorul Banco de Portugal

Chrystalla Georghadji Guvernatorul Central Bank of Cyprus

Ardo Hansson Guvernatorul Eesti Pank

Patrick Honohan Guvernatorul Banc Ceannais na hÉireann/Central Bank of Ireland (până la data de 25 noiembrie 2015)

Stefan Ingves Guvernatorul Sveriges riksbank

Mugur Constantin Isărescu Guvernatorul Băncii Naționale a României

Ivan Iskrov Guvernatorul Българска народна банка (Banca Națională a Bulgariei) (până la data de 14 iulie 2015)

Boštjan Jazbec Guvernatorul Banka Slovenije

Klaas Knot Președintele De Nederlandsche Bank

Philip R. Lane Guvernatorul Banc Ceannais na hÉireann/Central Bank of Ireland (începând cu data de 26 noiembrie 2015)

Erkki Liikanen Guvernatorul Suomen Pankki – Finlands Bank

Luis M. Linde Guvernatorul Banco de España

Jozef Makúch Guvernatorul Národná banka Slovenska

György Matolcsy Guvernatorul Magyar Nemzeti Bank

Ewald Nowotny Guvernatorul Oesterreichische Nationalbank

Christian Noyer Guvernatorul Banque de France (până la data de 31 octombrie 2015)

Dimitar Radev Guvernatorul Българска народна банка (Banca Națională a Bulgariei) (începând cu data de 15 iulie 2015)

Gaston Reinesch Guvernatorul Banque centrale du Luxembourg

Ilmārs Rimšēvičs Guvernatorul Latvijas Banka

Lars Rohde Guvernatorul Danmarks Nationalbank

Miroslav Singer Guvernatorul Česká národní banka

Jan Smets Guvernatorul Nationale Bank van België/ Banque Nationale de Belgique (începând cu data de 11 martie 2015)

Yannis Stournaras Guvernatorul Bank of Greece

Vitas Vasiliauskas Președintele C.A. al Lietuvos bankas

François Villeroy de Galhau Guvernatorul Banque de France (începând cu data de 1 noiembrie 2015)

Ignazio Visco Guvernatorul Banca d’Italia

Boris Vujčić Guvernatorul Hrvatska narodna banka

Jens Weidmann Președintele Deutsche Bundesbank

Rândul din față (de la stânga la dreapta): Marek Belka, Carlos Costa, Ignazio Visco, Vítor Constâncio, Mario Draghi, Chrystalla Georghadji, Yannis Stournaras, Philip R. Lane, Erkki Liikanen

Rândul din mijloc (de la stânga la dreapta): Mugur Constantin Isărescu, Ewald Nowotny, Josef Bonnici, Jozef Makúch, Boris Vujčić, Lars Rohde, Luis M. Linde, Ilmārs Rimšēvičs, Dimitar Radev

Rândul din spate (de la stânga la dreapta): Boštjan Jazbec, Sir Jon Cunliffe (Viceguvernator al Bank of England), François Villeroy de Galhau, Jan Smets, Gaston Reinesch, Klaas Knot, Ardo Hansson, Vitas Vasiliauskas, Miroslav Singer, Stefan Ingves

Notă: Mark Carney, Jens Weidmann și Gyöskrgy Matolcsy nu erau disponibili în momentul realizării fotografiei.

Guvernanța corporativă

Pe lângă organele de decizie, structura de guvernanță corporativă a BCE cuprinde două comitete de nivel înalt, și anume Comitetul de audit și Comitetul de etică, precum şi o serie de niveluri de control extern şi intern. Această structură este completată de cadrul etic al BCE, Decizia BCE (BCE/2004/11) stabilind termenii și condițiile privind investigațiile antifraudă, precum și normele referitoare la accesul la documentele BCE. În urma instituirii Mecanismului unic de supraveghere (MUS), aspectele legate de guvernanța corporativă au dobândit o importanță majoră pentru BCE.

Comitetul de audit

Comitetul de audit al BCE sprijină Consiliul guvernatorilor, oferind consultanță şi avize cu privire la (i) integritatea informaţiilor financiare, (ii) monitorizarea controalelor interne, (iii) conformitatea cu actele cu putere de lege şi codurile de conduită aplicabile şi (iv) îndeplinirea funcţiilor de audit. Mandatul său este disponibil pe website-ul BCE. Comitetul de audit este prezidat de Erkki Liikanen și cuprinde încă patru membri, care în anul 2015 erau: Vítor Constâncio, Ewald Nowotny, Hans Tietmeyer și Jean-Claude Trichet.

Comitetul de etică

Pentru a asigura implementarea adecvată și coerentă a diferitelor coduri de conduită ale organismelor implicate în procesele decizionale ale BCE, Comitetul de etică, care a devenit operațional după desemnarea membrilor acestuia în al doilea trimestru al anului 2015, oferă consiliere și orientări cu privire la aspecte legate de etică membrilor Consiliului guvernatorilor, ai Comitetului executiv și ai Consiliului de supraveghere. Mandatul său este disponibil pe website-ul BCE. Comitetul de etică este prezidat de Jean-Claude Trichet și cuprinde încă doi membri externi: Klaus Liebscher și Hans Tietmeyer.

Niveluri de control extern și intern

Niveluri de control extern

Statutul SEBC prevede două niveluri de control extern, și anume auditorul extern, desemnat prin rotație pentru un mandat de cinci ani să auditeze conturile anuale ale BCE şi Curtea de Conturi Europeană, care analizează eficienţa operațională a administrării BCE.

Niveluri de control intern

În cadrul BCE a fost instituit un sistem de control intern structurat pe trei niveluri, care cuprinde (i) controale operaționale realizate de management, (ii) funcții de monitorizare a riscurilor și de conformitate și (iii) asigurare independentă furnizată de audit.

Structura de control intern a BCE se bazează pe o abordare funcțională conform căreia fiecare compartiment (secţie, serviciu, direcţie sau direcţie generală) răspunde în principal de gestionarea propriilor riscuri, precum şi de asigurarea eficienţei operaţiunilor derulate.

Funcțiile de monitorizare includ mecanisme specifice de monitorizare și procese eficace în vederea exercitării unui control adecvat al riscurilor financiare și operaționale. Aceste funcții aferente celui de-al doilea nivel de control sunt îndeplinite de funcțiile interne ale BCE (cum ar fi funcția de buget și control, funcțiile de gestionare a riscurilor operaționale și financiare, funcția de asigurare a calității pentru supravegherea bancară și funcția de conformitate) și/sau, după caz, de comitetele Eurosistemului/SEBC (de exemplu, Comitetul de dezvoltare organizațională, Comitetul de gestionare a riscurilor și Comitetul pentru buget).

În plus, independent de monitorizarea riscurilor şi de structura de control intern ale BCE, funcția de audit intern a BCE desfăşoară misiuni de audit sub responsabilitatea directă a Comitetului executiv, în conformitate cu Carta de audit a BCE. Activitățile de audit intern derulate de BCE sunt conforme cu Standardele internaţionale pentru practica profesională a auditului intern elaborate de Institutul auditorilor interni. De asemenea, Comitetul auditorilor interni, care este format din experți interni în audit din cadrul BCE, al BCN și al autorităților naționale competente, oferă asistență în vederea îndeplinirii obiectivelor Eurosistemului și ale MUS.

Cadrul etic al BCE

Cadrul etic al BCE cuprinde Codul de conduită pentru membrii Consiliului guvernatorilor, un Cod suplimentar de criterii etice pentru membrii Comitetului executiv, Codul de conduită pentru membrii Consiliului de supraveghere și Regulamentul BCE privind personalul. Cadrul etic stabilește reguli de etică și principii directoare în vederea asigurării celui mai înalt nivel de integritate, competenţă, eficiență și transparenţă în îndeplinirea atribuţiilor BCE.

Măsuri antifraudă/de combatere a spălării banilor

Parlamentul European și Consiliul UE au adoptat un regulament care permite, între altele, Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) să desfășoare investigații interne în cadrul instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor UE în cazul unor suspiciuni de fraudă. În anul 2004, Consiliul guvernatorilor a aprobat cadrul juridic privind modalitățile și condițiile de desfășurare a investigațiilor efectuate de OLAF în cadrul BCE, în materie de prevenire a fraudei, corupției și a altor activități ilegale. Totodată, în anul 2007, BCE a instituit programe interne proprii de combatere a spălării banilor și a finanțării actelor de terorism. Un sistem de raportare internă vine în sprijinul programului BCE de combatere a spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin centralizarea sistematică a tuturor informaţiilor de interes şi aducerea acestora la cunoştinţa Comitetului executiv.

Accesul la documentele BCE

Decizia Băncii Centrale Europene privind accesul public la documentele BCE^[75] este în conformitate cu obiectivele şi standardele celorlalte instituţii şi organisme ale UE referitoare la accesul public la documentele acestora. Această decizie asigură un grad sporit de transparenţă, respectând totodată independenţa BCE şi a BCN, precum şi confidenţialitatea anumitor aspecte specifice îndeplinirii atribuţiilor BCE. În anul 2015, regimul privind accesul public la documentele BCE a fost modificat din nou pentru a include noile activități legate de MUS.

Pentru a confirma în continuare angajamentul său față de transparență și responsabilitate, BCE a decis să publice, începând din februarie 2016, calendarele ședințelor fiecărui membru al Comitetului executiv, cu un decalaj de trei luni. Totodată, membrii Comitetului executiv și-au asumat angajamentul de a adera la principiile directoare privind comunicarea externă, cu scopul de a asigura un tratament egal pentru părțile interesate (a se vedea Secțiunea 8 din Capitolul 2 pentru mai multe detalii).

Biroul de conformitate şi guvernanţă

În ianuarie 2015, Comitetul executiv a instituit un Birou de conformitate și guvernanță, reprezentând un alt semn al angajamentului ferm al BCE față de buna guvernanță și de cele mai ridicate niveluri de etică profesională. Raportând direct Președintelui BCE, Biroul sprijină Comitetul executiv în ceea ce privește protejarea integrității și a reputației BCE, promovează standardele etice de conduită a personalului și mărește gradul de asumare a responsabilității și de transparență la nivelul BCE. În vederea sporirii coerenței și eficacității generale a cadrului de guvernanță corporativă a BCE, Biroul de conformitate și guvernanță asigură totodată funcția de secretariat pentru Comitetul de audit și Comitetul de etică ale BCE și acționează ca punct de legătură pentru Ombudsmanul european și OLAF.

Anexa 2 Comitetele Eurosistemului/SEBC

Comitetele Eurosistemului/SEBC au avut în continuare o contribuție însemnată la sprijinirea organelor de decizie ale BCE în vederea îndeplinirii atribuțiilor încredințate. La solicitarea Consiliului guvernatorilor și a Comitetului executiv, comitetele au oferit consultanță în domeniile de competență, facilitând totodată procesul decizional. În general, calitatea de membru în aceste comitete este rezervată personalului băncilor centrale din Eurosistem. Cu toate acestea, BCN din statele membre care nu au adoptat încă euro participă la întrunirile unui comitet atunci când se discută aspecte de competența Consiliului general. De asemenea, unele comitete se reunesc în configurația MUS (un reprezentant al băncii centrale și un reprezentant al autorității naționale competente din fiecare stat membru participant) atunci când sunt abordate teme referitoare la supravegherea bancară. Pot fi invitate la întrunirile comitetelor și alte organisme competente, după caz.

Există încă două comitete. Comitetul pentru buget asistă Consiliul guvernatorilor pe probleme legate de bugetul BCE, iar Conferința privind resursele umane este un forum care facilitează schimbul de experiență, informații și consultanță în domeniul managementului resurselor umane între băncile centrale din Eurosistem/SEBC.

Anexa 3 Evoluţii organizatorice şi la nivelul resurselor umane

Resursele umane din cadrul BCE

Ca urmare a introducerii Mecanismului unic de supraveghere (MUS) în anul 2014, BCE a realizat o revizuire amplă a practicilor și proceselor organizaționale interne în anul 2015. Opiniile salariaților au fost obținute prin intermediul unui sondaj organizat la nivelul personalului BCE. Rolul managerului principal pentru coordonarea serviciilor (Chief Services Officer – CSO) a fost creat în vederea ameliorării procesului de coordonare la nivelul funcțiilor auxiliare și facilitării orientării serviciilor auxiliare către necesitățile întregii instituții. Managerul principal pentru coordonarea serviciilor răspunde de aspecte vizând servicii administrative, servicii informaționale, resurse umane și buget-finanțe, fiind direct subordonat Comitetului executiv prin intermediul președintelui și participă la reuniunile periodice ale acestuia.

La finele anului 2015, numărul posturilor aprobate echivalente celor cu normă întreagă era de 2 650, comparativ cu 2 622 posturi la sfârşitul anului 2014. Numărul efectiv al salariaților în posturi echivalente celor cu normă întreagă s-a ridicat la 2 871 (faţă de 2 577 la 31 decembrie 2014)^[76]. În anul 2015 au fost oferite 279 de contracte noi pe durată determinată (limitate sau care pot fi transformate în contracte permanente) şi 246 contracte pe termen scurt, în plus faţă de unele contracte care au fost prelungite, pentru a suplini angajaţii absenţi pe perioade mai scurte de un an. Pe parcursul anului 2015, BCE a continuat să ofere contracte pe termen scurt cu durata de până la 36 de luni unor salariaţi ai BCN şi ai unor organisme internaţionale. La data de 31 decembrie 2015, un număr de 226 angajaţi ai BCN şi ai organismelor internaţionale îndeplineau diverse atribuţii de serviciu în cadrul BCE, în creştere cu 50% faţă de sfârşitul anului anterior. În luna septembrie 2015, BCE a primit zece participanţi la cea de-a zecea serie a Programului destinat absolvenţilor universitari, la finele anului instituţia găzduind un număr de 273 de stagiari (cu 76% mai mulţi decât în anul anterior). De asemenea, BCE a oferit un număr de patru burse ca parte integrantă a Programului de cercetare Wim Duisenberg, destinat unor economişti de valoare, precum şi cinci burse pentru tineri cercetători în contextul Programului Lamfalussy.

În luna mai 2015 s-a organizat un sondaj la nivelul personalului BCE, care a înregistrat o rată de participare de 90%. Drept urmare, s-au întocmit planuri de acțiune atât la nivelul BCE, cât și al compartimentelor de activitate. Domeniile principale de interes în perioada următoare sunt „dezvoltarea carierei”, „managementul performanței”, „colaborarea și diseminarea informațiilor”, „resursele și gradul de încărcare, presiunea și stresul muncii” și „gradul de deschidere și corectitudine”. Planul de acțiune al BCE a fost în strânsă corelare cu procesul de revizuire a operațiunilor interne ale instituției, urmărindu-se optimizarea proceselor, procedurilor și structurilor pentru întărirea și flexibilizarea instituției, precum și asigurarea unei culturi sustenabile a muncii.

BCE a continuat să vină în întâmpinarea nevoilor angajaţilor săi pentru realizarea unui echilibru între activitatea profesională şi viaţa personală. La finele anului 2015, numărul angajaţilor care lucrau cu jumătate de normă s-a situat la 257 (faţă de 259 în anul anterior), iar numărul angajaţilor aflaţi în concediu parental neplătit a fost de 36 (comparativ cu 29 la finalul anului 2014). În anul 2015, aproximativ 846 de angajaţi au efectuat, în medie, lucru la distanţă cel puţin o dată pe lună.

Dezvoltarea profesională a angajaţilor s-a menținut în centrul preocupărilor compartimentului de resurse umane al BCE în intervalul analizat, ceea ce a inclus lansarea programului de instruire în cadrul MUS, derularea în continuare a acestuia și anunțarea angajamentului vizavi de un program de mentorat permanent de susținere a dezvoltării profesionale a angajaţilor care au atins limita superioară a benzii de salarizare respective și de sprijinire a organizației în vederea îndeplinirii obiectivelor privind diversitatea de gen.

După ce, la finele anului 2014, femeile au ajuns să ocupe 24% din posturile de conducere și 19% din cele ale conducerii superioare, BCE și-a atins obiectivele intermediare stabilite pentru finalul anului 2015 în ceea ce privește diversitatea de gen. Din momentul introducerii obiectivelor privind diversitatea de gen (35% dintre femei în funcții de conducere și 28% în posturi ale conducerii superioare până la sfârșitul anului 2019) în luna iunie 2013 și a unui plan de acțiune specific, diversitatea de gen s-a situat între prioritățile BCE, urmărindu-se identificarea, dezvoltarea și promovarea talentelor feminine.

Deşi dimensiunea organizaţiei a cunoscut o ușoară extindere, 53 de angajaţi cu contracte pe durată determinată sau cu contracte permanente au demisionat ori s-au pensionat în anul 2015 (ca şi în anul anterior), iar 217 contracte pe termen scurt au expirat pe parcursul anului.

Conturile anuale 2015

https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/annrep/ar2015annualaccounts_ro.pdf

Bilanțul contabil consolidat la nivelul Eurosistemului la 31 decembrie 2015

https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/eurosystembalancesheet2015.ro.pdf

Secţiune statistică

Secțiunea statistică este disponibilă exclusiv în format PDF.

Abrevieri ale denumirilor țărilor

Statele membre ale UE Alte țări

BE Belgia BR Brazilia

BG Bulgaria CN China

CZ Republica Cehă IN India

DK Danemarca ID Indonezia

DE Germania JP Japonia

EE Estonia MY Malaysia

IE Irlanda MX Mexic

GR Grecia RU Rusia

ES Spania ZA Africa de Sud

FR Franța KR Coreea de Sud

HR Croația TH Thailanda

IT Italia TR Turcia

CY Cipru US Statele Unite ale Americii

LV Letonia

LT Lituania

LU Luxemburg

HU Ungaria

MT Malta

NL Țările de Jos

AT Austria

PL Polonia

PT Portugalia

RO România

SI Slovenia

SK Slovacia

FI Finlanda

SE Suedia

UK Regatul Unit

În conformitate cu practica instituită la nivelul UE, statele membre sunt enumerate în această publicație în ordinea alfabetică a denumirilor în limbile țărilor respective.