10/Volumul 07

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

260

---

32006R1027

---

L 184/12

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 1027/2006 AL BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 14 iunie 2006

privind obligațiile de raportare statistică în cazul oficiilor poștale care prestează servicii de virament care primesc depozite de la instituții financiare nemonetare din zona euro

(BCE/2006/8)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2533/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind colectarea informațiilor statistice de către Banca Centrală Europeană (1), în special articolul 5 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (4),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2533/98 prevede la articolul 2 alineatul (1) că, pentru îndeplinirea cerințelor sale de raportare statistică, Banca Centrală Europeană (BCE), asistată de băncile centrale naționale (BCN), are dreptul să colecteze informații statistice referitoare doar la unitățile de observare statistică potențiale cu obligații de raportare și numai în ceea ce privește elementele necesare pentru îndeplinirea misiunilor Sistemului European al Băncilor Centrale. Articolul 2 alineatul (2) litera (b) prevede și faptul că oficiile poștale care prestează servicii de virament (denumite în continuare „oficii poștale care prestează servicii de virament”) fac parte din unitățile de observare statistică potențiale cu obligații de raportare, în măsura necesară pentru a asigura respectarea obligațiilor de raportare statistică către BCE în ceea ce privește, între altele, domeniul statisticilor monetare și bancare.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 2423/2001 al Băncii Centrale Europene din 22 noiembrie 2001 privind bilanțul consolidat al sectorului instituțiilor financiare monetare (BCE/2001/13) (2) a fost adoptat pe baza Regulamentului (CE) nr. 2533/98. În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2423/2001 (BCE/2001/13), unitățile de observare statistică cu obligații de raportare este compusă din instituțiile financiare monetare (IFM) situate pe teritoriul statelor membre participante.

(3)

Agregatele monetare din zona euro și contrapartidele lor provin în principal din datele cuprinse în bilanțurile IFM, colectate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2423/2001 (BCE/2001/13). Cu toate acestea, agregatele monetare din zona euro includ nu numai pasivele monetare ale IFM în raport cu instituțiile financiare nemonetare din zona euro, exclusiv administrația centrală, dar și pasivele monetare ale administrației centrale în raport cu instituțiile financiare nemonetare din zona euro, exclusiv administrația centrală. Prin urmare, informațiile statistice suplimentare privind pasivele administrației centrale sub formă de depozite și deținerile administrației centrale de numerar și de valori mobiliare emise de IFM se colectează în prezent în conformitate cu Orientarea BCE/2003/2 din 6 februarie 2003 privind anumite obligații de raportare statistică ale Băncii Centrale Europene și procedurile de raportare de către băncile centrale naționale a informațiilor statistice din domeniul statisticilor monetare și bancare (3).

(4)

În unele state membre participante, oficiile poștale care prestează servicii de virament nu mai aparțin sectorului administrației centrale în temeiul Sistemului european de conturi naționale și regionale din Comunitate (SEC 95) (4) și nu se limitează la primirea de depozite numai în numele trezoreriilor lor naționale, ci pot primi depozite și în cont propriu. Prin urmare, informațiile statistice cu privire la aceste depozite nu mai pot fi raportate în cadrul Orientării BCE/2003/2.

(5)

Oficiile poștale care prestează servicii de virament și care primesc depozite desfășoară, în această privință, activități similare celor desfășurate de IFM. Ambele tipuri de entități ar trebui, prin urmare, sa fie supuse unor obligații similare de raportare statistică, în măsura în care respectivele obligații sunt relevante pentru activitatea lor.

(6)	Pentru a asigura un astfel de tratament armonizat și pentru a garanta disponibilitatea informațiilor statistice privind depozitele primite de oficiile poștale care prestează servicii de virament, este necesară adoptarea unui nou regulament, care să impună obligații de raportare acestor entități,

ADOPTĂ URMĂTORUL REGULAMENT:

Articolul 1

Definiții

—	termenii „stat membru participant”, „agenți raportori” și „rezident” au aceeași semnificație cu cei definiți la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 2533/98;

—

„oficiu poștal care prestează servicii de virament” desemnează un oficiu poștal care aparține sectorului „societăților nefinanciare” (sectorul 11 în SEC 95) și care, pe lângă serviciile poștale prestate, primește depozite de la instituții financiare nemonetare din zona euro în scopul prestării de servicii de virament pentru deponenții săi.

Articolul 2

Unități de observare statistică cu obligații de raportare

(1)   Unitățile de observare statistică cu obligații de raportare cuprind oficiile poștale care prestează servicii de virament rezidente pe teritoriul statelor membre participante.

(2)   Comitetul executiv al BCE poate întocmi și actualiza o listă a oficiilor poștale care prestează servicii de virament care fac obiectul prezentului regulament. BCN și BCE pun la dispoziția oficiilor poștale respective lista și actualizările acesteia, în mod adecvat, inclusiv pe suport electronic, prin Internet sau, la cererea oficiilor poștale care prestează servicii de virament, pe suport hârtie. Lista are caracter strict informativ. Cu toate acestea, în cazul în care cea mai recentă versiune accesibilă a listei este incorectă, BCE nu sancționează oficiul poștal care prestează servicii de virament care nu și-a îndeplinit obligațiile de raportare, în măsura în care s-a bazat cu bună credință pe lista incorectă.

(3)   BCN pot acorda oficiilor poștale care prestează servicii de virament o derogare de la obligația de a raporta informații statistice în temeiul prezentului regulament, cu condiția ca informațiile statistice solicitate să fi fost deja colectate din alte surse disponibile. BCN verifică îndeplinirea acestei condiții, în timp util pentru a acorda sau retrage orice derogare, în cazul în care este necesar, cu efect de la începutul fiecărui an, în consens cu BCE.

Articolul 3

Cerințe de raportare statistică

(1)   Unitățile de observare statistică cu obligații de raportare transmit lunar către BCN a statului membru participant în care se află oficiul poștal care prestează servicii de virament informațiile statistice referitoare la bilanțul său de sfârșit de lună, în termeni de stocuri.

(2)   Informațiile statistice solicitate în temeiul prezentului regulament se referă la activitatea desfășurată de oficiul poștal care prestează servicii de virament în cont propriu și sunt precizate în anexele I și II.

(3)   Informațiile statistice solicitate în conformitate cu prezentul regulament se raportează în conformitate cu standardele minime de transmitere, exactitate, respectare a cadrului conceptual și de corectare stabilite în Anexa III.

(4)   BCN definesc și pun în aplicare metodologia de raportare care trebuie respectată de unitățile de observare statistică cu obligații de raportare, în conformitate cu caracteristicile naționale. BCN se asigură că metodologia de raportare în cauză permite furnizarea informațiilor statistice solicitate în temeiul prezentului regulament, precum și verificarea exactă a respectării standardelor minime de transmitere, exactitate, respectare a cadrului conceptual și de corectare stabilite în Anexa III.

(5)   În cazul unei fuziuni, divizări sau al oricărui alt tip de reorganizare care poate afecta respectarea obligațiilor sale de raportare statistică, după ce intenția de punere în practică a unei astfel de operațiuni a fost făcută publică și în timp util înainte de materializarea fuziunii, a divizării sau a reorganizării, agentul raportor implicat informează BCN competentă cu privire la procedurile stabilite în scopul îndeplinirii obligațiilor de raportare statistică prevăzute de prezentul regulament.

Articolul 4

Termene

BCN transmit BCE informațiile statistice raportate în conformitate cu articolul 3 alineatele (1) și (2), înainte de încheierea programului celei de a cincisprezecea zi lucrătoare de la sfârșitul lunii de referință. BCN decid când trebuie să primească datele de la agenții raportori pentru a putea respecta termenul menționat anterior.

Articolul 5

Norme contabile

(1)   Sub rezerva dispozițiilor alineatelor (2) și (3), normele contabile aplicate, în vederea raportării în conformitate cu prezentul regulament, de către oficiile poștale care prestează servicii de virament sunt normele prevăzute în transpunerea în dreptul intern a Directivei 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare (5), precum și orice alte standarde internaționale de contabilitate, în măsura în care se aplică oficiilor poștale care prestează servicii de virament. Fără a aduce atingere practicilor contabile și procedurilor de compensare din statele membre participante, toate activele și pasivele financiare se declară la valoarea brută în scopuri statistice.

(2)   Pasivele sub formă de depozite și creditele se declară la valoarea nominală brută, exigibilă la sfârșitul lunii. Valoarea nominală reprezintă valoarea principalului pe care un debitor este obligat prin contract să îl ramburseze creditorului său.

(3)   BCN pot permite ca, în cazul creditelor provizionate, să se raporteze suma netă fără provizioane, iar în cazul creditelor cumpărate să se raporteze prețul convenit în momentul achiziționării, cu condiția ca respectivele practici de raportare să fie aplicate de toți agenții raportori rezidenți și să fie necesare pentru asigurarea continuității în evaluarea statistică a creditelor cu datele declarate pentru perioade anterioare lunii ianuarie 2005.

Articolul 6

Verificare și colectare obligatorie

BCN își exercită dreptul de a verifica sau colecta în mod obligatoriu informațiile pe care agenții raportori le furnizează în conformitate cu obligațiile de raportare statistică prevăzute de prezentul regulament, fără a aduce atingere dreptului BCE de a exercita în mod direct aceste drepturi. Acest drept se exercită în special atunci când un oficiu poștal care prestează servicii de virament, inclus în lista unităților de observare statistică cu obligații de raportare, nu respectă standardele minime de transmitere, exactitate, respectare a cadrului conceptual și de corectare stabilite în Anexa III.

Articolul 7

Dispoziții finale

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 318, 27.11.1998, p. 8.

(2)  JO L 333, 17.12.2001, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2181/2004 (BCE/2004/21) (JO L 371, 18.12.2004, p. 42).

(3)  JO L 241, 26.9.2003, p. 1. Orientare, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Orientarea BCE/2005/4 (JO L 109, 29.4.2005, p. 6).

(4)  Adoptat de Consiliul Uniunii Europene prin Regulamentul (CE) nr. 2223/96 din 25 iunie 1996 privind sistemul european de conturi naționale și regionale din Comunitate (JO L 310, 30.11.1996, p. 1). Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1267/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 180, 18.7.2003, p. 1).

(5)  JO L 372, 31.12.1986, p. 1.

---

ANEXA I

CERINȚE DE RAPORTARE STATISTICĂ

Tabel

(Valoare)

Date care trebuie furnizate lunar

Notă generală:

Rubricile cu contururi îngroșate se completează.

---

ANEXA II

DEFINIIȚII PRIVIND OBLIGAȚIILE DE RAPORTARE STATISTICĂ

Definiții generale

Oficiile poștale care prestează servicii de virament regrupează, în scopuri statistice, toate activitățile agențiilor lor (sediu social sau sediu central și/sau sucursale) situate pe teritoriul unei țări. Consolidarea în scopuri statistice nu este permisă dincolo de frontierele naționale.

În cazul în care o societate mamă și filialele sale sunt oficii poștale care prestează servicii de virament situate pe teritoriul aceleiași țări, societatea mamă este autorizată să regrupeze datele referitoare la activitatea filialelor în aceeași declarație statistică. Filialele sunt entități constituite ca societăți separate în care o altă societate deține majoritatea sau totalitatea capitalul social, în timp ce sucursalele nu sunt constituite ca societăți (nu au personalitate juridică) și sunt deținute în totalitate de societatea mamă.

În cazul în care un oficiu poștal care prestează servicii de virament are sucursale situate pe teritoriul altor state membre participante, sediul social sau sediul central situat într-un anumit stat membru participant trebuie să considere pozițiile față de toate aceste sucursale ca poziții față de rezidenți ai altor state membre participante. În mod invers, o sucursală situată într-un anume stat membru participant trebuie să considere pozițiile față de sediul social sau de sediul central sau față de alte sucursale ale aceleiași instituții situate pe teritoriul altor state membre participante ca poziții față de rezidenți ai altor state membre participante.

În cazul în care un oficiu poștal care prestează servicii de virament are sucursale în afara teritoriului statelor membre participante, sediul social sau sediul central situat într-un anumit stat membru participant trebuie să considere pozițiile față de toate aceste sucursale ca poziții față de rezidenți din restul lumii. În mod invers, o sucursală situată într-un anumit stat membru participant trebuie să considere pozițiile față de sediul social sau de sediul central sau față de alte sucursale ale aceleiași instituții situate în afara teritoriului celorlalte state membre participante ca poziții față de rezidenți din restul lumii.

Oficiile poștale care prestează servicii de virament situate în centre financiare extrateritoriale sunt considerate din punct de vedere statistic rezidenți ai teritoriilor unde în care sunt situate centrele financiare respective.

Definiții ale sectoarelor

SEC 95 definește standardul care stă la baza clasificării sectoarelor. Contrapartidele oficiilor poștale care prestează servicii de virament, situate pe teritoriul statelor membre participante, sunt identificate în funcție de sectorul intern sau de clasificarea instituțiilor în conformitate cu lista IFM întocmită în scop statistic și cu indicațiile privind clasificarea statistică a clienților din manualul BCE Money and Banking Sector Manual („Guidance for the statistical classification of customers”), care respectă principiile de clasificare care sunt, pe cât posibil, coerente cu SEC 95.

IFM cuprind următoarele sectoare și subsectoare:

—

instituții financiare monetare (IFM): instituții de credit rezidente, astfel cum sunt definite în legislația comunitară, și alte instituții financiare rezidente a căror activitate constă în primirea de depozite și/sau substitute apropiate ale depozitelor de la entități, altele decât IFM, precum și acordarea de credite și/sau efectuarea de plasamente în valori mobiliare în cont propriu (cel puțin din punct de vedere economic);

—

instituții de credit: astfel cum sunt definite în legislația comunitară (1), (a) întreprindere a cărei activitate constă în primirea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public (2) și acordarea de credite în cont propriu sau (b) instituție de bani electronici în sensul Directivei 2000/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind inițierea, exercitarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor de bani electronici (3);

—	bănci centrale: băncile centrale naționale ale statelor membre participante și BCE;

—

fonduri de pe piața monetară: organisme de plasament colectiv ale căror titluri de valoare sunt, din punctul de vedere al lichidității, substitute apropiate ale depozitelor și care investesc în principal în instrumente de pe piața monetară și/sau în acțiuni/titluri ale FPM și/sau în alte titluri de creanță negociabile cu o scadență reziduală mai mică sau egală cu un an și/sau în depozite bancare, și/sau al căror obiectiv este să ofere o rată a rentabilității apropiată de ratele dobânzilor instrumentelor de pe piața monetară;

—	alte instituții financiare monetare: alte instituții financiare rezidente care se încadrează în definiția IFM, indiferent de natura activității desfășurate.

—	administrația publică: unități rezidente a căror activitate constă în principal în producția de bunuri și servicii publice, destinate consumului individual și colectiv, și/sau în redistribuirea venitului și avuției naționale [SEC 95, alineatele (2.68) – (2.70)];

—	administrația centrală: organismele administrației de stat și alte organisme centrale a căror competență se întinde pe tot teritoriul economic, cu excepția administrării fondurilor de asigurări sociale [SEC 95, alineatul (2.71)];

—

administrația de stat: unități instituționale separate care exercită anumite funcții de administrație la un nivel inferior celui exercitat de administrația centrală și superior celui exercitat de administrația locală, cu excepția administrării fondurilor de asigurări sociale [SEC 95, alineatul (2.72)];

—	autorități locale: administrații publice a căror competență acoperă numai o subdiviziune a teritoriului economic, cu excepția administrării fondurilor de asigurări sociale [SEC 95, alineatul (2.73)];

—	fonduri de asigurări sociale: unități instituționale centrale, de stat și locale a căror activitate principală constă în a furniza contribuții sociale [SEC 95, alineatul (2.74)].

Celelalte sectoare rezidente, respectiv instituțiile financiare nemonetare rezidente, altele decât administrația publică, cuprind:

—

alți intermediari financiari + auxiliari financiari: societăți financiare nemonetare și cvasi-societăți (cu excepția societăților de asigurare și a fondurilor de pensii) a căror funcție principală constă în furnizarea de servicii de intermediere financiară prin subscrierea de angajamente în alte forme decât numerar, depozite și/sau substitute apropiate de depozite de la alte unități instituționale decât IFM [SEC 95, alineatele (2.53) – (2.56)]. Din categoria în cauză fac parte și auxiliarii financiari, care cuprind toate societățile financiare și cvasi-societățile a căror funcție principală constă în desfășurarea de activități financiare auxiliare [SEC 95, alineatele (2.57) – (2.59)];

—	societăți de asigurare și fonduri de pensii: societăți financiare nemonetare și cvasi-societăți a căror funcție principală constă în furnizarea de servicii de intermediere financiară rezultate din gruparea riscurilor [SEC 95, alineatele (2.60) – (2.67)];

—	societăți nefinanciare: societăți și cvasi-societăți a căror funcție principală nu constă în furnizarea de servicii de intermediere financiară, ci în producerea de mărfuri și servicii nefinanciare [SEC 95, alineatele (2.21) – (2.31)];

—

gospodării: persoane sau grupuri de persoane în calitate de consumatori și producători de bunuri și servicii nefinanciare, exclusiv pentru consum propriu, și în calitate de producători de mărfuri și de servicii financiare și nefinanciare, cu condiția ca activitățile lor să nu fie cele ale cvasi-societăților. În această categorie intră instituțiile fără scop lucrativ care deservesc gospodăriile și a căror funcție principală constă în producerea de bunuri și servicii care nu sunt destinate vânzării pe piață, ci anumitor grupuri de gospodării [SEC 95, alineatele (2.75) – (2.88)].

În ce privește clasificarea pe sectoare a contrapartidelor care sunt instituții financiare nemonetare situate în afara teritoriului național, informații suplimentare pot fi găsite în manualul BCE Money and Banking Statistics Sector Manual.

Definițiile categoriilor de instrumente

Definițiile categoriilor de active și pasive țin seama de caracteristicile diferitelor sisteme financiare. Anumite categorii de active și pasive sunt defalcate în funcție de scadența la emisiune. Scadența la emisiune (scadența inițială) reprezintă o perioadă fixă pe parcursul căreia instrumentul financiar nu poate fi rambursat (de exemplu, titluri de creanță) sau poate fi rambursat doar cu unele penalități (de exemplu, unele tipuri de depozite). Perioada de preaviz corespunde perioadei dintre data la care deținătorul anunță intenția de obținere a rambursării și data la care deținătorul poate obține rambursarea fără a suporta penalități. Instrumentele financiare se clasifică în funcție de perioada de preaviz numai în absența unui termen.

Tabelele următoare prezintă o descriere standard detaliată a categoriilor de instrumente pe care BCN le transpune în categorii aplicabile la nivel național în conformitate cu prezentul regulament (4).

Descriere detaliată a categoriilor de instrumente din bilanțul lunar agregat

CATEGORII DE ACTIVE

Categorie	Descrierea principalelor caracteristici
1. Numerar	Dețineri de euro și bancnote și monede străine, în circulație, utilizate în mod obișnuit pentru efectuarea de plăți.
2. Credite	În sensul schemei de raportare, este vorba de fonduri împrumutate de agenții raportori debitorilor, nematerializate în titluri de valoare sau reprezentate printr-un titlu unic (chiar dacă acesta a devenit negociabil). Cuprinde active sub formă de depozite — depozite plasate la IFM — creanțe nerecuperabile care nu au fost nici rambursate, nici amortizate Creanțele nerecuperabile sunt considerate creditele cu termenul de rambursare depășit sau identificate în alt mod ca fiind compromise. BCN stabilesc dacă creanțele nerecuperabile se înregistrează la valoarea brută sau netă de provizioane — portofolii de valori mobiliare nenegociabile Portofolii de valori mobiliare, altele decât acțiuni și alte participații care nu sunt negociabile și nu pot fi tranzacționate pe o piață secundară, a se vedea și „credite negociate” — credite negociate Creditele devenite de facto negociabile trebuie să figureze la active la rubrica „credite”, cu condiția să fie materializate printr-un titlu unic, și sunt, de regulă, tranzacționate ocazional — creanțe subordonate sub formă de depozite sau credite Titlurile de creanță subordonate sunt instrumente care dau instituției emitente un drept de creanță subsidiar care nu poate fi exercitat decât după exercitarea tuturor drepturilor de creanță cu prioritate mai mare (de exemplu, depozite/credite) și care le conferă unele dintre caracteristicile „acțiunilor și altor participații”. În scopuri statistice, titlurile de creanță subordonate trebuie tratate în funcție de natura instrumentului financiar, adică trebuie tratate fie drept „credite”, fie drept „valori mobiliare, altele decât acțiuni”. În cazul în care portofoliile unui oficiu poștal care prestează servicii de virament constituite din toate formele de creanțe subordonate sunt incluse într-o poziție unică, în scopuri statistice, suma totală trebuie să figureze la poziția „valori mobiliare, altele decât acțiuni”, întrucât creanțele subordonate sunt constituite, în principal, sub formă de valori mobiliare, mai degrabă decât sub formă de credite. — creanțe în cadrul vânzărilor reversibile Echivalent în numerar plătit în schimbul valorilor mobiliare achiziționate de agenții raportori Elementul următor nu este tratat drept credit: — credite fiduciare Creditele fiduciare („credite în contul unui terț”) sunt creditele luate în numele unei părți („mandatat”) pe contul unui terț („beneficiarul”). În scopuri statistice, creditele fiduciare nu se înregistrează în bilanțul mandatatului în cazul în care riscurile și avantajele asociate proprietății asupra fondurilor aparțin beneficiarului. Riscurile și avantajele asociate proprietății asupra fondurilor aparțin beneficiarului în cazul în care: (i) beneficiarul își asumă riscul de credit pentru împrumutul în cauză (respectiv, mandatatul este responsabil pentru numai pentru gestionarea administrativă a creditului) sau (ii) investiția beneficiarului este garantată împotriva pierderilor în cazul în care mandatatul ar intra în lichidare (adică, creditul fiduciar nu face parte din activele mandatatului, prin urmare nu poate fi distribuit în caz de faliment)
3. Valori mobiliare, altele decât acțiuni	Portofolii de valori mobiliare, altele decât acțiuni sau alte participații, care sunt negociabile și de regulă tranzacționate pe piețe secundare sau care pot fi decontate în piață, și care nu conferă deținătorului nici un drept de proprietate asupra instituției emitente. Poziția cuprinde: — valori mobiliare care conferă deținătorului dreptul necondiționat la un venit fixat sau stabilit prin contract, sub forma plăților pe bază de cupoane și/sau o sumă fixă plătită la o anumită dată (sau anumite date) sau începând cu o dată stabilită la momentul emisiunii — credite negociabile convertite într-un număr mare de titluri de valoare identice, care pot fi tranzacționate pe piețe secundare (a se vedea și „credite negociate” la categoria 2) — creanțe subordonate sub formă de titluri de creanță (a se vedea și „creanță subordonată sub formă de depozite și credite” la categoria 2) — pentru a fi în consens cu modul de tratare a operațiunilor repo, valorile mobiliare împrumutate în cadrul operațiilor de împrumuturi de valori mobiliare rămân în bilanțul proprietarului inițial (și nu sunt transferate în bilanțul proprietarului temporar) în cazul în care există un angajament ferm de a returna valorile mobiliare respective (și nu numai o opțiune de a proceda în acest mod)
3a. Valori mobiliare, altele decât acțiuni cu scadență inițială mai mică sau egală cu un an	— Titluri de creanță negociabile (materializate sau nu în titluri) cu scadență inițială mai mică sau egală cu un an — Credite negociabile cu scadență inițială mai mică sau egală cu un an, convertite într-un număr mare de titluri de valoare identice care sunt tranzacționate pe piețe secundare — Creanțe subordonate sub formă de titluri de creanță cu scadență reziduală mai mică sau egală cu un an
3b. Valori mobiliare, altele decât acțiuni cu scadență inițială mai mare de un an sau egală cu doi ani	— Titluri de creanță negociabile (materializate sau nu în titluri) cu scadență inițială mai mare de un an sau egală cu doi ani — Credite negociabile cu scadență inițială mai mare de un an sau egală cu doi ani, convertite într-un număr mare de titluri de valoare identice care sunt tranzacționate pe piețe secundare — Creanțe subordonate sub formă de titluri de creanță cu scadență inițială mai mare de un an sau egală cu doi ani
4. Acțiuni/titluri emise de fonduri de pe piața monetară	Această poziție de active cuprinde portofoliile de acțiuni/titluri emise de fondurile de pe piața monetară. Fondurile de pe piața monetară sunt organisme de plasament colectiv, ale căror acțiuni/titluri sunt, din punctul de vedere al lichidității, substitute apropiate ale depozitelor și care investesc cu precădere în instrumente de pe piețe monetare și/sau în acțiuni/titluri ale FPM și/sau în alte titluri de creanță transferabile cu scadența reziduală mai mică sau egală cu un an și/sau în depozite bancare, și/sau al căror obiectiv este acela de a obține o rată a rentabilității apropiată de ratele dobânzilor instrumentelor de pe piața monetară.

CATEGORII DE ACTIVE

Categorie	Descrierea principalelor caracteristici
9. Depozite	Sume datorate creditorilor de agenții raportori, altele decât cele care provin din emisiunea de valori mobiliare negociabile. În sensul schemei de raportare, prezenta categorie se împarte în depozite overnight, depozite la termen, depozite rambursabile cu preaviz și contracte repo. „Depozitele” cuprind și „creditele” care figurează în pasivele IFM. În plan conceptual, creditele corespund sumelor primite de oficii poștale care prestează servicii de virament și care nu sunt structurate sub formă de „depozite”. SEC 95 face distincție între „credite” și „depozite”, în funcție de partea care are inițiativa (în cazul debitorului, este vorba de un credit, iar în cazul creditorului, este vorba de un depozit), deși, în practică, relevanța distincției în cauză variază în funcție de structura financiară națională. În cadrul schemei de raportare, „creditele” nu sunt recunoscute ca o categorie distinctă la nivelul pasivului din bilanț. În schimb, soldurile considerate „credite” trebuie înregistrate în mod nedistinct la poziția „depozite”, cu excepția cazului în care sunt reprezentate de instrumente negociabile. Aceasta este în conformitate cu definiția „depozitelor” menționată anterior. Instrumentele de creanță nenegociabile emise de agenții raportori trebuie clasificate în general ca „depozite”. Instrumentele pot fi considerate ca fiind „nenegociabile” în sensul că transferul proprietății legale asupra unui instrument este restricționat, ceea ce înseamnă că instrumentele nu pot fi tranzacționate pe piață sau, deși sunt negociabile din punct de vedere tehnic, nu pot fi tranzacționate datorită absenței unei piețe organizate. Instrumentele nenegociabile emise de agenții raportori care devin ulterior negociabile și care pot fi tranzacționate pe piețe secundare trebuie reclasificate ca „titluri de creanță”. Apelurile în marjă efectuate în cadrul contractelor derivate trebuie incluse în categoria „depozite”, în cazul în care reprezintă o garanție în numerar depusă la un oficiu poștal care prestează servicii de virament și în cazul în care rămân în proprietatea deponentului și sunt rambursabile acestuia la terminarea contractului. Pe baza practicilor curente de piață, se sugerează, de asemenea, ca apelurile în marjă primite de agentul raportor să fie clasificate ca „depozite” în măsura în care oficiul poștal care prestează servicii de virament respectiv primește fonduri care rămân în întregime disponibile pentru operațiuni de retrocesiune. În cazul în care o parte a apelului în marjă primit de oficiul poștal care prestează servicii de virament trebuie transferată unui alt participant de pe piața instrumentelor derivate (de exemplu, o casă de compensare), numai partea care rămâne la dispoziția oficiului poștal în cauză trebuie, în principiu, să fie inclusă în categoria „depozite”. Datorită complexității practicilor curente de piață, poate fi dificilă identificarea apelurilor în marjă care sunt cu adevărat rambursabile, deoarece diferite tipuri de apeluri în marjă sunt înregistrate în mod nedistinct în același cont, sau identificarea apelurilor în marjă care asigură oficiului poștal în cauză resursele pentru operațiile de retrocesiune. În astfel de cazuri, respectivele apeluri în marjă pot fi înregistrate în poziția „alte pasive” sau „depozite”, în conformitate cu practica națională Soldurile alocate asociate, de exemplu, „contractelor de leasing” sunt clasificate ca depozite în categoria „depozite la termen” sau „depozite rambursabile cu preaviz”, în funcție de scadență/dispozițiile contractului aferent. Fonduri (depozite) primite drept credite fiduciare nu trebuie înregistrate în bilanțul statistic al oficiului poștal care prestează servicii de virament (a se vedea „Credite fiduciare” de la categoria 2).
9.1. Depozite la vedere	Depozitele care sunt convertibile în numerar și/sau care sunt transferabile la cerere pe bază de cec, ordin bancar, înregistrare pe debit sau prin alte mijloace similare, fără întârzieri, restricții sau penalități semnificative. Soldurile reprezentând sume preplătite în contextul monedei electronice, fie pe „suport fizic” (de exemplu cartelele preplătite), fie pe „suport virtual”, emise de oficiile poștale care prestează servicii de virament se includ în această poziție. Prezenta poziție nu cuprinde depozite netransferabile care, din punct de vedere tehnic, pot fi retrase la cerere, dar care fac obiectul unor penalități semnificative — solduri (purtătoare sau nu de dobândă) care sunt transferabile pe bază de cec, ordin bancar, înregistrare pe debit sau prin alte mijloace similare, fără restricții sau penalități semnificative — solduri (purtătoare sau nu de dobândă) care sunt imediat convertibile în numerar, la cerere sau la încheierea activității din ziua următoare celei în care a fost deschis depozitul, fără restricții sau penalități semnificative, dar care nu sunt transferabile — solduri (purtătoare sau nu de dobândă) reprezentând sume preplătite în contextul monedei electronice pe „suport fizic” (de exemplu, cartele preplătite) sau pe „suport virtual” — credite de rambursat la încheierea activității din ziua următoare celei în care a fost acordat creditul
9.2. Depozite la termen	Depozite netransferabile care nu pot fi convertite în numerar înainte de un termen fix sau care pot fi convertite în numerar înainte de respectivul termen cu condiția ca titularul să plătească penalități. Această poziție din bilanț cuprinde depozitele de economii reglementate administrativ, în cazul cărora criteriul scadenței nu este relevant (inclus în categoria de scadență „peste doi ani”). Produsele financiare cu clauze de prelungire automată a termenului trebuie clasificate în funcție de scadența cea mai apropiată. Deși în cazul depozitelor la termen se poate prevedea rambursarea înainte de termen cu preaviz sau rambursarea la cerere, sub rezerva unor penalități, caracteristicile în cauză nu sunt considerate relevante pentru clasificare
9.2a. Depozite cu scadență mai mică sau egală cu un an	— Solduri depuse pe o perioadă mai mică sau egală cu un an (exclusiv depozitele cu scadența inițială de o zi), care sunt netransferabile și nu pot fi convertite în numerar înainte de scadența stabilită — Solduri depuse pe o perioadă mai mică sau egală cu un an, care sunt netransferabile, dar pot fi rambursate înainte de respectivul termen cu preaviz; în cazul transmiterii preavizului, respectivele solduri trebuie incluse în categoria 9.3a — Solduri depuse pe o perioadă mai mică sau egală cu un an, care sunt netransferabile, dar pot fi rambursate la cerere, cu plata anumitor penalități — Apeluri în marjă efectuate în cadrul contractelor derivate care urmează să se termine într-un an, reprezentând garanție în numerar depusă pentru protecție împotriva riscului de credit, dar care rămân în proprietatea deponentului și sunt rambursate acestuia la terminarea contractului — Credite materializate printr-un titlu unic cu scadență inițială mai mică sau egală cu un an — Titluri de creanță nenegociabile emise de oficii poștale care prestează servicii de virament (materializate sau nu în titluri), cu scadență inițială mai mică sau egală cu un an — Creanțe subordonate emise de oficii poștale care prestează servicii de virament, sub formă de depozite sau credite cu scadență inițială mai mică sau egală cu un an
9.2b. Depozite cu scadență mai mare de un an sau egală cu doi ani	— Solduri depuse pe o perioadă cuprinsă între unul și doi ani, care sunt netransferabile și nu pot fi convertite în numerar înainte de scadență — Solduri depuse pe o perioadă cuprinsă între unul și doi ani, care sunt netransferabile, dar pot fi rambursate înainte de respectivul termen pe bază de preaviz; în cazul transmiterii preavizului, respectivele solduri trebuie incluse în categoria 9.3a — Solduri depuse pe o perioadă cuprinsă între unu și doi ani, care sunt netransferabile, dar pot fi rambursate la cerere, cu plata anumitor penalități — Apeluri în marjă efectuate în cadrul contractelor derivate, care urmează să se termine în termen de unu până la doi ani, reprezentând garanție în numerar depusă pentru protecție împotriva riscului de credit, dar care rămân în proprietatea deponentului și pot fi rambursate acestuia la terminarea contractului — Credite materializate printr-un titlu unic cu scadență inițială între unul și doi ani — Titluri de creanță nenegociabile emise de oficii poștale care prestează servicii de virament (materializate sau nu în titluri), cu scadență inițială mai mare de un an sau egală cu doi ani — Creanțe subordonate emise de oficii poștale care prestează servicii de virament, sub formă de depozite sau credite cu scadență inițială mai mare de un an sau egală cu doi ani
9.3. Depozite rambursabile cu preaviz	Depozite netransferabile fără scadență convenită, care nu pot fi convertite în numerar fără o perioadă de preaviz, înaintea expirării căreia convertirea în numerar nu este posibilă sau nu este posibilă decât cu plata anumitor penalități. Din această categorie fac parte depozite care, deși legal pot fi retrase la cerere, fac obiectul unor penalități și restricții în conformitate cu practica națională (incluse în categoria de scadență „mai mică sau egală cu trei luni”) și conturi de investiții fără perioadă de preaviz sau scadență, dar însoțite de restricții privind retragerea (incluse în categoria de scadență „mai mare de trei luni”)
9.3a. Depozite rambursabile cu preaviz de maximum trei luni	— Solduri plasate fără scadență fixă care pot fi retrase numai după o perioadă de preaviz mai mică sau egală cu trei luni; în cazul în care rambursarea este posibilă înainte de expirarea respectivei perioade de preaviz (sau chiar la cerere), se plătesc penalități — Depozite de economii la vedere, netransferabile, și alte tipuri de depozite bancare, care, deși rambursabile la cerere, fac obiectul unor penalități semnificative — Solduri plasate pe termen fix, care nu sunt transferabile, dar a căror rambursare anticipată se face pe baza unei perioade de preaviz mai mici de trei luni

---

(1)  Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (JO L 126, 26.5.2000, p. 1). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/29/CE (JO L 70, 9.3.2006, p. 50), cu modificările ulterioare.

(2)  Inclusiv produsele obținute din vânzarea de obligațiuni bancare către public.

(3)  JO L 275, 27.10.2000, p. 39. Directivă cu modificările ulterioare.

(4)  Adică respectivele tabele nu reprezintă liste de instrumente financiare individuale.

---

ANEXA III

STANDARDE MINIME CARE TREBUIE RESPECTATE DE UNITĂȚILE DE OBSERVARE STATISTICĂ CU OBLIGAȚII DE RAPORTARE

Agenții raportori trebuie să respecte următoarele standarde minime pentru a îndeplini obligațiile de raportare statistică impuse de BCE.

1.

Standarde minime privind transmiterea (a) Raportarea către BCN trebuie făcută la timp și în termenele fixate de respectivele BCN; (b) din punctul de vedere al formei și formatului, rapoartele statistice trebuie să îndeplinească cerințele tehnice de raportare stabilite de BCN; (c) persoana (persoanele) de contact din cadrul agentului de raportare trebuie identificată (identificate); (d) instrucțiunile tehnice privind transmiterea datelor către BCN trebuie respectate.

2.

Standarde minime privind exactitatea (e) Informațiile statistice trebuie să fie corecte: — toate constrângerile privind tabelele trebuie respectate (de exemplu, suma subtotalurilor trebuie să fie egală cu totalurile); — datele trebuie să fie coerente în timp; (f) agenții raportori trebuie să poată furniza informații cu privire la evoluțiile reflectate de datelor comunicate; (g) toate informațiile statistice trebuie să fie complete: eventualele omisiuni trebuie semnalate, explicate BCN și, după caz, să fie completate în cel mai scurt timp; (h) informațiile statistice nu trebuie să conțină omisiuni continue și structurale; (i) agenții raportori trebuie să respecte dimensiunile și numărul de zecimale fixate de BCN pentru transmiterea tehnică a datelor; (j) agenții raportori trebuie să respecte politica de rotunjire fixată de BCN pentru transmiterea tehnică a datelor.

3.

Standarde minime privind respectarea cadrului conceptual (k) Informațiile statistice trebuie să respecte definițiile și clasificările conținute de prezentul regulament; (l) În caz de abatere de la respectivele definiții și clasificări, după caz, agenții raportori trebuie să verifice periodic și să cuantifice diferența dintre măsura utilizată și măsura prevăzută de prezentul regulament; (m) agenții raportori trebuie să poată explica întreruperile din datele comunicate comparativ cu cifrele pentru perioadele anterioare.

4.	Standarde minime privind corectarea (n) Politica și procedurile de corectare stabilite de BCE și BCN trebuie să fie respectate. Corectările care se abat de la corectările normale trebuie însoțite de note explicative.

---