4.7.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 175/18

(1)

În conformitate cu articolul 18.1 din Statutul SEBC, băncile centrale naționale ale statelor membre care au adoptat moneda euro (denumite în continuare „BCN”) și Banca Centrală Europeană (BCE) (denumite împreună „băncile centrale din Eurosistem”) pot efectua operațiuni pe piețele financiare, între altele, prin cumpărarea sau vânzarea directă de instrumente tranzacționabile.

(2)

La 7 mai 2009 și, ulterior, la 4 iunie 2009, Consiliul guvernatorilor a decis că, având în vedere circumstanțele actuale excepționale aplicabile pe piață, ar trebui inițiat un program (denumit în continuare „programul de achiziționare de obligațiuni garantate” sau „programul”) în cadrul căruia BCN și, în mod excepțional, BCE în legătură directă cu contrapărțile pot să achiziționeze direct obligațiuni garantate eligibile conform cotei alocate acestora. Băncile centrale din Eurosistem intenționează să pună în aplicare gradual programul de achiziționare de obligațiuni garantate, luând în considerare condițiile de piață și nevoile politicii monetare a Eurosistemului. Obiectivele acestor achiziții sunt de a contribui la: (a) susținerea scăderii constante a ratelor dobânzilor la termen de pe piața monetară; (b) înlesnirea condițiilor de finanțare pentru instituții de credit și întreprinderi; (c) încurajarea instituțiilor de credit să mențină și să extindă volumul creditelor acordate clienților; și (d) îmbunătățirea nivelului de lichiditate pe anumite segmente importante de pe piața titlurilor de creanță ale sectorului privat.

(3)

Ca parte a politicii monetare unice, achiziționarea directă de obligațiuni garantate eligibile de către băncile centrale din Eurosistem în cadrul programului ar trebui să fie pusă în aplicare într-o manieră uniformă, în conformitate cu termenii prezentei decizii,

1.

Acestea sunt (i) obligațiuni garantate emise în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 22 alineatul (4) din Directiva OPCVM (2) (denumite în continuare „obligațiuni garantate conforme cu OPCVM”) sau (ii) obligațiuni garantate structurate pe care o bancă centrală din Eurosistem, din proprie inițiativă, le consideră a oferi garanții similare cu obligațiunile garantate conforme cu OPCVM.

2.

Fiecare emisiune de obligațiuni garantate are, ca regulă, o valoare minimă a emisiunii de 500 de milioane EUR. În cazuri speciale, o bancă centrală din Eurosistem poate decide să achiziționeze direct obligațiuni garantate cu o valoare de emisiune sub 500 de milioane EUR, cu condiția ca valoarea emisiunii să nu fie sub 100 de milioane EUR, atunci când această bancă centrală din Eurosistem decide, din proprie inițiativă, că circumstanțele specifice ale pieței sau considerații de management al riscului impun o astfel de achiziție.

3.

Emisiunea de obligațiuni garantate are, ca regulă, un rating minim „AA” sau echivalent, acordat de cel puțin una dintre agențiile de rating importante.

4.

În cazul în care emitentul obligațiunii garantate este o entitate (alta decât o instituție de credit) constituită în zona euro, condițiile sunt ca (i) o astfel de entitate să emită numai obligațiuni garantate și (ii) obligațiunile garantate să fie garantate într-o modalitate satisfăcătoare pentru banca centrală din Eurosistem de către o instituție de credit constituită în zona euro, sau, în mod alternativ, să aibă garanții de natură similară care să îndeplinească cerințele băncii centrale din Eurosistem relevante.

5.

Obligațiunile garantate se emit în conformitate cu legislația care reglementează obligațiunile garantate în vigoare într-un stat membru din zona euro. În cazul obligațiunilor garantate structurate, legislația care reglementează documentația obligațiunilor garantate este legislația unui stat membru din zona euro.