Înapoi la prima pagină EUR-Lex

EUR-Lex Acces la dreptul Uniunii Europene

Înapoi la prima pagină EUR-Lex

Acest document este un extras de pe site-ul EUR-Lex

Folosiți ghilimele pentru a căuta o „expresie exactă”. Adăugați un asterisc (*) la un termen pentru a găsi variante (transport*, 32019R*). Puteți folosi semnul întrebării (?) în locul unui caracter din termenul căutat pentru a găsi variante (dacă scrieți ca?, rezultatele căutării vor include caz, cap, cal).
Recomandări pentru căutare
Aveți nevoie de mai multe opțiuni de căutare? Utilizați Căutare avansată
Sunteți aici

Document 52011AB0008

Avizul Băncii Centrale Europene din 11 februarie 2011 cu privire la o recomandare de decizie a Consiliului privind modalitățile de renegociere a acordului monetar cu Principatul Monaco (CON/2011/8)

JO C 60, 25.2.2011, p. 1-2 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

25.2.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 60/1

AVIZUL BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 11 februarie 2011

cu privire la o recomandare de decizie a Consiliului privind modalitățile de renegociere a acordului monetar cu Principatul Monaco

(CON/2011/8)

2011/C 60/01

Introducere și temei juridic

La 9 februarie 2011, Banca Centrală Europeană (BCE) a primit din partea Consiliului Uniunii Europene o solicitare de emitere a unui aviz cu privire la o recomandare de decizie a Consiliului privind modalitățile de renegociere a acordului monetar cu Principatul Monaco (1) (denumită în continuare „proiectul de decizie”).

Competența BCE de a emite un aviz se întemeiază pe articolul 219 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În conformitate cu articolul 17.5 prima teză din Regulamentul de procedură al Băncii Centrale Europene, Consiliul guvernatorilor adoptă prezentul aviz.

Observații cu caracter general

BCE apreciază proiectul de decizie, care, la peste 10 ani de la introducerea euro, urmărește modificarea acordului monetar cu Principatul Monaco, în vederea asigurării unei abordări mai coerente în ceea ce privește relațiile dintre Uniune și țările terțe.

În special, BCE apreciază noua metodă revizuită de calculare a plafonului pentru emisiunile de monedă euro în Monaco și stabilirea la 80 % a proporției minime de monede euro monegasce care urmează să fie puse în circulație la valoarea nominală.

BCE constată totuși că terminologia utilizată în proiectul de decizie – și, în consecință, și în acordul monetar – ar trebui adaptată având în vedere evoluțiile legislative.

În cazul în care BCE recomandă modificarea deciziei propuse, propunerile de redactare specifice însoțite de o explicație în acest sens se regăsesc în anexă.

Adoptat la Frankfurt pe Main, 11 februarie 2011.

Vicepreședintele BCE

Vítor CONSTÂNCIO

(1)  COM(2011) 23 final.

ANEXĂ

Propuneri de redactare

Textul propus de Comisie

Modificările propuse de BCE (1)

Modificarea 1

Articolul 2 litera (a)

„(a)

Acordul se încheie între Uniune, reprezentată de Republica Franceză și de Comisia Europeană, și Principatul Monaco.”

„(a)

Acordul se încheie între Uniune, reprezentată de Republica Franceză și de Comisia Europeană în strânsă cooperare cu BCE, și Principatul Monaco.”

Explicație

Întrucât unul dintre scopurile renegocierii acordului cu Monaco este asigurarea unei abordări mai coerente în raport cu alte acorduri monetare, BCE recomandă folosirea aceleiași formulări utilizate în acordul monetar cu Statul Cetății Vaticanului [semnat la 17 decembrie 2009  (2)] în ceea ce privește rolul BCE. În plus, formularea propusă este în concordanță cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1338/2001 al Consiliului din 28 iunie 2001 de definire a măsurilor necesare protecției monedei euro împotriva falsificării  (3), conform căruia Comisia cooperează cu țările terțe și cu organizațiile internaționale în strânsă cooperare cu Banca Centrală Europeană.

Modificarea 2

Articolul 2 litera (b)

„(b)

Metoda de stabilire a plafonului emisiunii de monedă euro în Monaco trebuie revizuită. Noul plafon se va calcula prin utilizarea unei metode care va combina o parte fixă menită să evite speculația numismatică excesivă a monedelor din Monaco prin satisfacerea cererii de pe piața colecționarilor de monedă și o parte variabilă, calculată ca numărul mediu de monede emise pe cap de locuitor în Franța în anul n–1, înmulțit cu numărul de locuitori din Monaco. Fără a aduce atingere emisiunii de monede destinate colecționarilor, acordul stabilește la 80 % proporția minimă de monede euro pe care Principatul Monaco urmează să le introducă la valoarea nominală.”

„(b)

Metoda de stabilire a plafonului emisiunii de monedă euro monegască trebuie revizuită. Noul plafon se va calcula prin utilizarea unei metode care va combina o parte fixă menită să evite speculația numismatică excesivă a monedelor monegasce prin satisfacerea cererii de pe piața colecționarilor de monedă și o parte variabilă, calculată ca numărul mediu de monede emise pe cap de locuitor în Franța în anul n–1, înmulțit cu numărul de locuitori din Monaco. Fără a aduce atingere emisiunii de monede destinate colecționarilor, acordul stabilește la 80 % din monedele euro emise în fiecare an proporția minimă de monede euro monegasce care urmează să fie puse în circulație la valoarea nominală.”

Explicație

BCE consideră că este important să se utilizeze o terminologie exactă de drept monetar în mandat și ulterior în acordul monetar. Mai specific, trebuie reflectate în mod corespunzător concluziile unui raport elaborat de un grup de lucru alcătuit din reprezentanți ai ministerelor de finanțe și ai băncilor centrale naționale din zona euro (Grupul de lucru privind euro ca mijloc legal de plată) și trebuie făcută o distincție între „punere în circulație”  (4) și „emisiunea” de monede euro  (5).

(1)  Scrisul cu caractere aldine în cuprinsul textului arată unde BCE propune inserarea unui text nou. Pasajele tăiate din cuprinsul textului indică unde BCE propune eliminarea textului.

(2)  JO C 28, 4.2.2010, p. 13.

(3)  Ediția specială în limba română a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, cap. 19, vol. 3, p. 169.

(4)  Punerea în circulație este o activitate pur operațională și fizică și poate fi delegată unui agent.

(5)  Emisiunea în ansamblu, incluzând atât punerea în circulație, cât și înregistrarea în bilanțul autorității emitente, este un act de autoritate publică și nu poate fi externalizată.

Sus